Heiko Maas "se joacă cu focul"

DW: Domnule profesor Jäger, noile alianţe, în varianta susţinută de Maas, ar echivala cu o anumită îndepărtare a Germaniei de SUA. Ar fi aceasta o mişcare inteligentă?

Jäger: Nu, nu ar fi, iar în acest moment se impune chiar contrariul, adică apropierea cât mai mare a Statelor Unite de Europa. Ceea ce ar presupune acţiuni oarecum împotriva guvernului nord-american, astfel că situaţia devine deosebit de dificilă. Dar vedem ce beneficii aduc SUA Europei, aşa încât o eventuală îndepărtare ar însemna un joc cu focul.

Funcţionează însă o colaborare cu acest preşedinte?

Exact aceasta este problema. Trump trebuie oprit. Dar şi pe preşedintele George W. Bush trebuia să îl oprim, atunci exista o falie adâncă în relaţiile transatlantice. S-a intensificat dialogul, pentru a pune în lumină propria poziţie. Exact la fel a fost şi în timpul preşedintelui Reagan, care nu prea îi plăcea pe europeni. Cu preşedinţii nord-americani, pe care europenii nu îi plac şi care acţionează împotriva intereselor europenilor, avem deja experienţă. Cu administraţia Trump situaţia s-a accentuat. Totuşi: SUA sunt puterea care ţine împreună occidentul, care face ca Uniunea Europeană să fie vizibilă. Fără Statele Unite, accest occident va înceta să existe. 

Ce este cu China? Există persoane în Germania care consideră că politica vamală şi comercială are mai multe puncte comune cu China decât cu SUA condusă de Trump. Dar China reprezintă şi mai puţin valorile europene decât Trump.

Absolut corect. Din mai multe motive aceasta nu poate fi o opţiune. Evident că există interese comune între guvernul german şi cel chinez în politicile comerciale. Dar aici se şi termină punctele comune cu China. Avem de-a face cu un sistem autocrat, care nu reprezintă valorile europene. Din contră, guvernele europene observă cum guvernul chinez - prin proiecte de genul "Made in China 2025" precum şi noua iniţiativă privind Drumul Mătăsii -pătrunde tot mai mult în Europa şi încearcă, prin cumpărarea unor firme de exemplu, să câştige influenţă strategică, situaţie care nu convine deloc guvernelor europene.

Care este direcţia spre care se îndreaptă lumea şi cum ar trebui să reacţioneze Germania? 

În acest moment, turbulenţele reprezintă problema principală, astfel încât domneşte confuzia. Iar ministrul de externe Maas are dreptate atunci când susţine că există tot mai puţine puncte de sprijin. Astfel încât guvernarea devine extrem de dificilă iar scopul urmărit de Cabinetul federal de a pune bazele unor instituţii dedicate cooperării internaţionale este evident contrazis.

Vă referiţi de exemplu la UE?

Da, Uniunea Europeană este, să spunem aşa, cel mai strâmt corset în care se mişcă politica externă germană. Dar politica externă doreşte, de exemplu, să consolideze Organizaţia Mondială a Comerţului, în timp ce politicienii americani anunţă că nu-i mai văd sensul. Ceea ce înseamnă că poziţia guvernului este de a crea instituţii, în care se regăsesc, se votează şi iau decizii comune. State foarte mari preferă însă deseori relaţii bilaterale, pentru că îşi pot manifesta mai puternic forţa. Nimic nou. În acest moment este doar mult mai vizibil pentru că, pe lângă Rusia şi China, care au tras mereu într-o singură direcţie, Statele Unite vor acum să creeze o ruptură evidentă. Ruptura s-a mai conturat de câteva ori, nu este Trump singurul care a luat decizii unilaterale. Dar până acum, principiul SUA a fost mereu: "Multilateral, când se poate şi unliteral când se impune". De aici Trump şi-a dezvoltat principiul: nu vorbesc cu nimeni altcineva, dacă nu face ceea ce vreau eu.

Thomas Jäger este profesor pentru politică internaţională şi politică externă la Universitatea din Köln. Jäger este şi editorul "Ziarului pentru Politică Externă şi de Securitate".