1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Guvernul între politica internă şi exigenţele externe

Horaţiu Pepine5 aprilie 2004

Potrivit unui sondaj de opinie realizat de Centrul pentru Sociologie Urbană şi Regională, comandat de ziarul Adevărul, peste jumătate din cei întrebaţi au fost de părere că Guvernul este mai degrabă preocupat de relaţiile cu alte ţări, cum ar fi cele din Uniunea Europeană sau Statele Unite, decît de situaţia internă din ţară.

https://p.dw.com/p/B39G

Mai exact 53% din cei întrebaţi au fost de părere că Guvernul se ocupă mai mult de relaţiile cu UE şi SUA. Cel puţin la prima vedere asta ar putea să însemne că românii se consideră abandonaţi în favoarea unor preocupări care nu îi privesc în mod direct. În orice caz percepţia că Guvernul se ocupă prea puţin de situaţia din ţară este în sine ceva de natură să îngrijoreze. Doar 18 la sută dintre cei chestionaţi au fost de părere că Guvernul dă prioritate politicii interne.

Semnificativ este faptul că această percepţie se întîlneşte cu opiniile presei şi ale analiştilor independenţi de politică românească. În ultimii doi-trei ani, s-a consolidat opinia că Guvernul de la Bucureşti dă prioritate unor teme de politică externă cum ar fi admiterea în NATO şi negocierile cu Uniunea Europeană. Dar dacă admiterea în NATO a mers foarte bine, UE a formulat mai degrabă opinii critice. S-ar spune că Guvernul a dat mai curînd impresia că face decît a făcut cu adevărat. Dacă admiterea în NATO nu presupune reforme interne vizibile, ci mai curînd angajamente militare peste mări şi ţări, integrarea europeană înseamnă de fapt o preocupare covîrşitoare privind situaţia internă din ţară.

Percepţia aceasta a românilor s-ar putea datora însă şi schimbării suferite de discursul oficial. Politicienii cei mai reprezentanţi ca Ion Iliescu sau Adrian Năstase au invocat insistent în ultimii ani relaţia cu UE şi SUA, în orice caz într-o măsură mult mai mare decît în anii anteriori. Înainte de anul 2000, ba chiar şi în campania electorală din acel an PDSR încerca să dea impresia că, spre deosebire de CDR, ignoră opinia străinătatea, sursă de ameninţări permanente şi că dă prioritate nevoilor interne. Dar mai ales după 11 septembrie discursul oficial a basculat. Guvernul a devenit dintr-o dată foarte preocupat de relaţiile internaţionale, de situaţia globală, ceea ce, desigur, va fi provocat uimire printre simpatizanţii săi. PSD a devenit din partid naţionalist şi cu vocaţia autoizolării, din admirator nemărturisit al unui Miloşevici, o grupare care aspiră să participe la curentul principal al politicii mondiale. Pînă şi PRM a suferit o astfel de transformare, prezentîndu-se astăzi drept cel mai de nădejde partener al Statelor Unite şi al Israelului. Se pare aşadar că această percepţie privind priorităţile Guvernului s-ar datora pe de o parte unei fireşti schimbări de discurs şi atitudine, dar este posibil pe de altă parte să fie vorba şi de sentimentul unei neglijări reale a reformei interne şi care ar trebui să dea guvernului mai mult de gîndit.