Grevele şi specificul naţional

Deşi straturile foarte largi ale populaţiei afectate de greva feroviarilor francezi sau de cea a mecanicilor de locomotivă din Germania nu par dispuse să discearnă diversele motive care au dus la inflamarea conflictului de muncă, pe cît de evident pe atît de indiscutabil este factorul comun: nemulţumirea generată de anumite inechităţi tarifare şi sociale flagrante pe fundalul caracterului ineluctabil al reformelor.

Chiar dacă mecanicii de locomotivă din Germania nu cîştigă mai puţin decît colegii lor din Olanda, Elveţia sau Franţa, revendicările lor separate sunt determinate şi de planurile de privatizare a Bundesbahnului.

Dreptul la grevă fiind mai strict reglementat în Germania , anunţarea din timp a zilelor în care mecanicii de locomotivă încetează lucrul facilitează adoptarea unor măsuri logistice şi organizatorice compensatorii, diminuînd pagubele. Există însă în actualul conflict o tendinţă reperată pînă şi de observatorii vecini: atît patronatul Bundesbahnului cît şi liderii sindicatului de ramură s-au cantonat pe poziţii ireconciliabile, orice tentativă de negociere sau compromis fiind respinsă de partea adversă. Aşa încît pe bună dreptate deunăzi, un comentator elveţian, deci neutru , era de părere că soluţia actualului conflict ar rezida în înlăturarea celor doi încăpăţînaţi – Mehdorn preşedintele Bundesbahnului şi Scheel liderul sindical, din procesul de negocieri, urmînd ca acesta să fie încredinţat unei echipe. Cu alte cuvinte, capetele tari trebuie trase pe linia moartă.

Greva afectează imaginea ţării şi interesele economiei se mai face auzit nu doar în paginile presei. Intr-adevăr, Germania trece drept una din cele mai disciplinate şi abstinente ţări în materie de acţiuni greviste spre deosebire de recalcitranta Franţă sau de Italia. Aplicarea politicii de reforme s-a soldat cu excelente rezultate pentru economia germană iar ministrul de finanţe Peer Steinbrück se clasează primul în topul celor mai buni trezorieri ai zonei monetare euro, clasament întocmit de FINANCIAL TIMES.

Roadele prosperităţii economice ocolesc însă păturile largi ale populaţiei ceea ce duce la nemulţumire alimentînd rezervorul de teme al unor talk - showuri dar şi recuzita propagandistică a noii stîngi germane.

Pe acest fundal este foarte puţin probabil că intenţia deputaţilor în Bundestag de a-şi majora indemnizaţiile va calma spiritele. Totuşi, spre deosebire de Franţa vecină, în Germania acţiunile greviste se situează disciplinat în matca previzibilităţii .

Cu totul alta este situaţia în Franţa unde noile planuri de reformă a sistemului de pensii pentru anumite categorii profesionale, iniţiate de preşedintele Sarkozy, stîrneşte un val general de nemulţumire deşi reformele dinainte anunţate sunt şi demult scadente. Însă - ştiut fiind că ele vor atinge şi alte dosare sociale sensibile - în timp ce tocmai cei mai bogaţi cetăţeni ai republicii sunt favorizaţi fiscal iar Seful Palatului Elysee însuşi s-a grăbit să-şi majoreze substanţial indemnizaţia, nu este de mirare că spiritele devin tot mai încinse în Franţa vecină deşi – în pofida nervozităţii crescînde - disponibilitatea de negociere este, cel puţin la ora actuală, mai mare decît în Germania.

Iar dacă în Franţa ipoteza foarte plauzibilă a unei extinderi a amplorii şi duratei acţiunilor greviste este cea care stîrneşte nelinişte nu numai la palatul Elysee şi Matignon, în Germania creşterea numărului de zile de gravă a mecanicilor de locomotivă va duce la o diminuare treptată a eficenţei măsurilor preventive, logistice şi organizatorice, adoptate pînă acum pentru a preîntîmpina pierderile prea mari în economie . În Germania , poate încă mai mult decît în Franţa, greva mecanicilor de locomotivă care alcătuiesc în fond un grup profesional restrîns , ar putea să confirme, pentru a cîta oară, veracitatea unei vechi zicale: ” buturuga mică răstoarnă carul mare” .