Proteste pro şi contra austeritate la Atena

Fotis Sarandopoulos şi soţia lui vor ca Grecia să rămână în zona euro. Cei doi sunt nelipsiţi de la marşurile organizate de clasa de mijloc ateniană, la care participă din convingere, fluturând deopotrivă steagul Greciei şi pe cel al Uniunii Europene.

În timpul unor astfel de manifestări nu au loc nici discursuri politice, nici certuri. Ele sunt mai degrabă o reuniune de familie. "Rămânerea în Europa este o prioritate naţională pentru noi. Aici nu este vorba despre bani şi nici nu ne întâlnim pentru a discuta despre chestiuni financiare. Imaginaţi-vă că, în câţiva ani, Turcia şi statele din vestul Balcanilor intră în UE, iar Grecia este cu un picior în afara Uniunii. Cu cine să rămânem, dacă nu cu partenerii noştri europeni?", ne-a spus Fotis.

Dincolo de entuziasmul patriotic al bărbatului, banii sunt problema. Sarandopoulos este chimist şi se teme că firma pentru care lucrează ar putea să reducă volumul orelor de muncă. În opinia lui, Syriza şi premierul Tsipras nu sunt decât nişte diletanţi orbiţi de ideologie.

Alexandros nu-i împărtăşeşte părerile. Împreuna cu fiica sa, bărbatul iese la rândul lui pe străzile capitalei greceşti, dar nu pentru a susţine austeritatea, ci pe premierul Alexis Tsipras. El este atât de convins că Grecia trebuie să curme dictatul austerităţii, încât a părăsit insula Ikaria pentru a ajunge în capitală - un drum de mai bine de opt ore.

Alexandros, în vârstă de 50 de ani, este muncitor necalificat şi se simte bine reprezentat de partidul de guvernământ. Cu toate acestea, nici el, nici mulţi alţii nu înţeleg de ce guvernul continuă să negocieze cu creditorii internaţionali, de vreme ce poporul a votat împotriva măsurilor dure de austeritate cerute de aceştia. "Nu îmi vine să cred că după referendum va urma un nou val de tăieri de salarii şi pensii. Nu sunt împotriva unui acord cu creditorii, însă Europa trebuie să fie solidară cu Grecia", spune el.

Tradiţia opoziţiei

Pentru alegătorii de stânga din Grecia, insula Ikaria reprezintă şi astăzi un important simbol istoric. După înfrângerea lor, mii de comunişti, printre care s-a numărat şi compozitorul Mikis Theodorakis, au fost exilaţi pe această insulă, unde locuitorii i-au primit cu braţele deschise.

De altfel, multe insule greceşti au fost ani de zile adevărate fiefuri ale proscrişilor de stânga. Partidele de stânga din Grecia au în genele lor politice tradiţia exilului. Susţinătorii lor sunt mândri că în multe momente importante din istorie au arătat nesupunere şi rezistenţă.

"Orice se va întâmpla, greutăţile trebuie distribuite în mod just. Nu se poate ca singurii care profită să fie capitaliştii", a conchis Alexandros.