Globalizarea şi presiunea reformelor

Recenta reuniune anuală a celor doi giganţi bancari desfăşurată la Washington a relevat cel puţin două fenomene care aparent nu intraseră în calcul: sporirea vertiginoasă a rolului Chinei, Rusiei şi Indiei în echilibrul economiei mondiale, ceea ce le încurajează să revendice poziţii de conducere în structurile FMI şi ale Băncii Mondiale.Cele două instituţii sunt confruntate aşadar cu iminenţa unor reforme .

Ce avantaje şi ce riscuri implică pentru FMI şi Banca Mondială noua situaţie economică?

Creşterea economică la nivel mondial se datorează aportului spectaculos al Chinei, Indiei şi Rusiei şi mai puţin tradiţionalelor naţiuni puternic industrializate. China de pildă, cu o creştere anuală a economiei cu 10%, bate toate recordurile, rezervele ei în devize ating 1.400 de miliarde de dolari, iar cele ale Rusiei se cifrează la 500 de miliarde. Această putere financiară consolidează şi siguranţa de sine a clasei politice de la Pekin şi Moscova. Privirile pline de speranţe ale ţărilor lumii a treia încep să se îndrepte tot mai frecvent spre Imperiul de Mijloc, spre Rusia şi India şi ceva mai rar, spre Washington , Frankfurt, Bruxelles sau Luxemburg, capitalele care continuă însă să asigure structurile şi mecanismele de funcţionare ale Băncii Mondiale şi Fondului Monetar Internaţionale posturile de conducere fiind ocupate majoritar de americani şi europeni.

Statele Unite l-au numit recent în funcţia de şef al Băncii Mondiale pe Robert Zoellick, fostul ministru francez al finanţelor Dominique Strauss-Kahn se află la conducerea Fondului Monetar Internaţional. Această predominanţă occidentală pare să fi amplificat revendicările unor ţări în curs de dezvoltare de a-şi trimite propriii reprezentanţi în structurile decizionale ale celor două mari instituţii bancare. Concesiile făcute nu au satisfăcut solicitanţii care dispun deja de suficiente mijloace financiare şi de voinţă politică pentru a-şi impune exigenţele. Aşa se face că şapte state sud-americane sub oblăduirea lui Hugo Chavez au fondat o Bancă a Sudului, care să concureze Banca Mondială. Încurajat de exemplu, preşedintele Braziliei intenţionează înfiinţarea unui institut care să facă concurenţă Fondului Monetar Internaţional.

Or, tocmai uriaşele rezerve în devize ale ţărilor în curs de dezvoltare constituie o concurenţă pentru FMI şi Banca Mondială. Aceasta şi fiindcă pe măsură ce-şi achită datoriile faţă de cele două tradiţionale institute bancare, ţările lumii a treia îşi consolidează autonomia şi independenţa. Evoluţia face iminentă o reformare a FMI şi Băncii Mondiale ţinînd cont şi de faptul că emanciparea financiară a ţărilor lumii a treia nu mai face strict necesare sfaturile nici sprijinul exclusiv al celor două institute bancare.

Supravieţuirea FMI şi a Băncii Mondiale, a rolului şi influenţei lor în lume, sunt determinate şi de capacitatea de a face permeabile noilor solicitanţi, structurile lor de conducere.Noua ierarhie a celor două institue bancare are toate şansele de a deveni una „pluricefală”.