Germanii, mai realişti în chestiunea imigraţiei

Ulrich Kober, expert în materie de migraţie în cadrul Fundaţiei Bertelsmann, a declarat pentru DW: "Consider remarcabil cât de robustă este în Germania ospitalitatea faţă de refugiaţi, după doi ani de imigraţie-record." Într-adevăr, 59 la sută din cei chestionaţi susţin în continuare că refugiaţii sunt bineveniţi în Germania. Numai o treime consideră că astăzi nici nu mai poate fi vorba de primirea imigranţilor cu braţele deschise.

Întrebarea este însă astfel pusă încât respondenţii să judece cum îi tratează societatea pe refugiaţi. Ei nu sunt chestionaţi ce părere au ei înşişi despre sosirea refugiaţilor şi de aceea procentajul este atât de ridicat. În acelaşi studiu este pusă şi întrebarea personală. Şi ea oferă o cu totul altă imagine: majoritatea clară, 54 la sută, consideră că limita suportabilităţii în ce priveşte găzduirea refugiaţilor a fost atinsă. Cu doi ani în urmă, când Fundaţia Bertelsmann a pus acceaşi întrebare, deja 40 la sută din cei chestionaţi au spus acelaşi lucru, dar asta a fost înaintea vârfului atins în toamna lui 2015.

Germanii nu-şi fac iluzii

În privinţa efectelor imigraţiei, cei chestionaţi nu şi-au făcut iluzii nici în 2015 şi nu-şi fac nici în 2017. Astăzi, 79 la sută sunt încredinţaţi că fenomenul generează costuri suplimentare pentru sistemele de protecţie socială. În urmă cu doi ani, 64 la sută ştiau deja că aşa va fi. Iar Ministerul german de Finanţe le dă dreptate. Statul a cheltuit anul trecut cel puţin 20 de miliarde de euro pentru gestionarea crizei refugiaţilor, iar pentru acest an sunt planificate tot atâtea miliarde. (Alte surse vorbesc de sume cu mult mai mari). Aceiaşi bani investiţi în ţările de origine ale imigranţilor şi împrejurimi ar fi oferit un ajutor mult mai eficient iar germanii ar fi fost scutiţi de dificultăţile întâmpinate în efortul de integrare socială a nou-veniţilor.

Astăzi, 72 la sută din cei chestionaţi anticipează conflicte între imigranţi şi autohtoni. Rezultatul nu trebuie să mire după traume cum a fost atentatul de la târgul de Crăciun de la Berlin sau incidentele de la Köln din noaptea de revelion. În 2015, 64 la sută se aşteptau deja la astfel de conflicte. Iar dacă în 2015 numai (sau deja) 52 la sută credeau că imigraţia va agrava lipsa spaţiului locativ în marile oraşe, astăzi 65 la sută se declară încredinţaţi de asta. Scepticismul în privinţa posibilelor consecinţe exista aşadar în Germania înainte de sosirea în masă a imigranţilor, iar temerile au fost între timp în mare parte confirmate.

Politica lui Merkel a fost o mare greşeală

Semnificativ este faptul că 81 la sută din cei chestionaţi consideră că, după efortul colosal făcut de Germania în favoarea refugiaţilor, alte state ale UE ar trebui să găzduiască mai mulţi oameni din această categorie. E de înţeles. Dar nu se va întâmpla aşa, fiindcă alte ţări nu vor să fie părtaşe la eroarea comisă de statul german sub bagheta Angelei Merkel. E şi asta de înţeles.

Această politică a fost greşită fiindcă a fost primit cu braţele deschise oricine a venit, fiindcă luni în şir nu s-au pus întrebări cu privire la origine şi la motivul refugierii, renunţându-se astfel la o diferenţiere între oamenii cu drept întemeiat de azil şi imigraţie din motive economice. Lăsând la o parte că astfel s-au putut strecura în mulţime şi terorişti islamişti.

Astăzi Merkel cheamă la un "efort naţional" pentru expulzarea imigranţilor fără drept de azil. Deci naţiunea este chemată să depună un efort pentru soluţionarea unei probleme aparent fără ieşire, cu care practic nu s-ar fi confruntat dacă Merkel nu i-ar fi primit cu braţele deschise pe imigranţi. Afirmaţiile ei "Vom reuşi" şi "Nu există plafon pentru imigraţie", făcute cu un an şi jumătate în urmă, sunt strâns corelate cu "efortul naţional" cerut astăzi pentru rezolvarea urmărilor imigraţiei scăpate de sub control.

Pe parcursul acestui mare experiment, germanii nu au fost niciodată întrebaţi ce părere au. Din punct de vedere juridic, statul german nu a fost nicio secundă obligat să-şi deschidă porţile pentru toţi. Merkel a abuzat cras de bunăvoinţa propriilor concetăţeni. Dacă vrea ca această bunăvoinţă să nu dispară, eroarea nu are voie, potrivit aceluiaşi studiu Bertelsmann, să se repete.

Autor: Christoph Hasselbach