Germanii caută să afle numărul exact al victimelor zidului din Berlin

Divizarea de facto a capitalei germane - care fusese împărţită din punct de vedere politic încă din 1945, după terminarea celui de-al doilea război mondial - a luat sfârşit abia în 1989. Nici astăzi nu se ştie cu precizie câţi oameni şi-au pierdut viaţa în cursul tentativelor de a fugi în vest. În acest context, un nou proiect ştiinţific îşi propune să elucideze cât mai exact numărul victimelor. Miza iniţiativei depăşeşte, însă, cu mult sfera strictă a statisticii.

Era pe 17 august 1962, la un an şi patru zile de la debutul lucrărilor de construcţie a zidului din Berlin. În mijlocul metropolei divizate murea un om. Până la demolarea acestui obstacol al ruşinii, în 1989, tragedii similare aveau să se tot repete. Cazul acestei victime însă, cazul lui Peter Fechters a fost deosebit de mediatizat . Într-un buletin de ştiri difuzat în epocă de mediile apusene se arăta: „ Cu exact o oră în urmă, zidul a făcut o nouă victimă. Doi bărbaţi din Berlinul răsăritean au încercat să forţeze frontiera în dreptul străzii Charlottenstrasse. Unul a reuşit să sară obstacolul, însă cel de-al doilea a fost grav rănit de tirurile grănicerilor comunişti, astfel că s-a prăbuşit cu puţin înainte de a ajunge la zid. La această ora este aproape sigur că a decedat. Corpul a fost transportat de poliţiştii de frontieră într-o casă aflată în imediata apropiere a graniţei. Acestea sunt fapte, aceasta este realitatea.”

Peter Fechter, un zugrav în vârstă de numai 18 ani, a decedat pe fâşia de graniţă din cauza hemoragiei provocate de gloanţe, implorând ajutor în van. Nici grănicerii est-germani, nici poliţia vestgermană şi nici militarii americani staţionaţi în zonă nu au îndrăznit să acorde muribundului ajutor. Cazul Peter Fechter este cunoscut în întreaga lume. Soarta multor altor victime, în schimb, continuă să fie necunoscută. Nici măcar numele multora din ele nu sunt cunoscute. Dar, iată că un nou proiect, finanţat de Centrul pentru istorie recentă din Potsdam, îşi propune să facă lumină în acest domeniu. Ideea fundamentală a iniţiativei, a explicat şeful proiectului, Hans Herman Hertle, este să scoată victimele din anonimitate. El a declarat: „ Dorim nu numai să aflăm numele tuturor victimelor, dar să le redăm şi o înfăţişare. Aceşti oameni şi-au pierdut viaţa, căzând în uitare. Noi vrem să ne readucem aminte de ei, cu tot respectul cuvenit celor defuncţi.”

Faptul că acest proiect ia naştere abia la 16 ani de la destrămarea cortinei de fier este explicat simplu de Hertle: Abia anul trecut au luat sfârşit cercetările juridice legate de regimul de frontieră din fosta RDG. Şi abia în urma încheierii acestor proceduri, cercetătorii au primit dreptul de a studia arhivele. Hertle a subliniat: „Abia acum, după încheierea cercetărilor, am primit acces la dosarele Procuraturii, ceea ce este pentru noi o sursă absolut nouă de informaţii.”

În caz ideal, peste doi ani, când proiectul va lua sfârşit, vor fi cunoscute numele tuturor victimelor zidului din Berlin. Procuratura germană apreciază în prezent că victimele sunt în număr de 86, pe când asociaţia „13 August” a numărat 201.

Echipa de istorici ai Centrului de la Potsdam cercetează în prezent 244 de cazuri de deces. Dintre acestea 138 pot fi sigur trecute în contul autorităţilor comuniste, restul urmând a fi cercetate în amănunt.