Germania: Piața imobiliară, ‘contaminată’ de rasism extins

Locuința este o nevoie existențială de bază și influențează totul, de la șansele unei persoane pe piața muncii până la sănătatea fizică și mentală. În același timp, găsirea unei locuințe potrivite poate fi dificilă în Germania - și cu atât mai dificilă pentru persoanele care nu sunt germani albi.

Aceasta este concluzia unui nou studiu realizat de Centrul German pentru Cercetare în Domeniul Integrării și Migrației (DeZIM). Este prima analiză cuprinzătoare care arată modul în care persoanele care aparțin minorităților etnice și rasiale sunt discriminate pe piața locuințelor.

Monitorul Național pentru Discriminare și Rasism (NaDiRa), parte a DeZIM, a chestionat peste 9.500 de persoane în perioada august 2024 - ianuarie 2025. Rezultatele au fost analizate statistic și corelate cu date oficiale, precum informații privind poluarea mediului în anumite zone.

Persoanele musulmane și cele de culoare au declarat că sunt excluse de la vizionările de apartamente din cauza discriminării mult mai frecvent decât persoanele care nu aparțin minorităților etnice și rasiale - cu o probabilitate de 35%, respectiv 39%, comparativ cu 11%.

Cercetătorii au găsit dovezi care susțin acest tipar: au trimis aplicații la anunțuri reale de închiriere, modificând doar numele presupusului solicitant, în timp ce veniturile și nivelul de educație au rămas identice.

Rezultatele au arătat că solicitanții cu nume care sună german aveau o probabilitate de 22% de a fi invitați la o vizionare, în timp ce doar 16% dintre cei cu nume frecvente în Orientul Mijlociu, Turcia sau Africa au primit o invitație.

Trei cereri pe zi și tot fără apartament

Belphine Okoth a venit în Germania din Kenya pentru studii postuniversitare în 2023 și caută de cinci luni un apartament în Bonn, fără succes.

Ea spune că s-a abonat la aproape toate platformele imobiliare disponibile și trimite, în medie, trei cereri pe zi.

„Nu pot spune cu certitudine, dar ar putea exista un anumit bias, pentru că mă asigur că trimit aplicațiile în limba germană, nu am fotografie pe profil, iar când voi [proprietarii] ajungeți să mă vedeți, poate vă gândiți: «Oh, poate nu e ceea ce ne așteptam»”, a declarat ea pentru DW.

„Nu pot spune explicit că este o problemă de rasă — încerc să nu o văd așa, altfel m-aș simți foarte rău […] dacă aș pune totul pe seama rasei, aș simți că nu am nicio șansă.”

După absolvire, Okoth a părăsit căminele studențești și locuiește acum într-o subînchiriere neoficială - o altă problemă evidențiată de raportul DeZIM.

Raportul arată că persoanele din medii rasiale și etnice minoritare au o probabilitate mai mare de a trăi în situații locative precare: 12% dintre acestea aveau contracte de închiriere pe perioadă determinată, comparativ cu doar 3% dintre persoanele fără apartenență la o minoritate etnică sau rasială.

De asemenea, acestea se confruntă mai des cu o povară financiară semnificativ mai mare din cauza costurilor locuinței, ceea ce înseamnă că alocă 40% sau mai mult din venituri pentru chirie: 37% dintre aceste persoane cheltuiesc peste 40% din venituri pe locuință, comparativ cu 30% dintre persoanele fără apartenență la o minoritate etnică sau rasială.

„Piața locuințelor este complet contaminată de rasism. Poți vorbi cu tot felul de persoane de culoare și îți vor spune povești foarte asemănătoare”, afirmă Tahir Della, purtător de cuvânt al Initiative Schwarze Menschen in Deutschland (ISD), un grup de sprijin pentru persoanele de culoare din Germania, cu sediul la Berlin.

Proprietarii rareori spun explicit că resping un solicitant pe criterii rasiale, deoarece acest lucru este ilegal, a explicat Della.

Cu toate acestea, potrivit lui, este frecvent ca persoane de culoare cu nume care sună german să fie invitate la vizionări, doar pentru a li se spune, la fața locului, că apartamentul a fost deja închiriat.

„În Berlin găsești un apartament doar prin contacte personale, iar acest lucru se aplică tuturor, nu doar persoanelor de culoare sau imigranților, dar, din experiența mea personală, rasa este un criteriu de excludere”, a declarat el pentru DW.

Un bărbat afro-german, care a dorit să rămână anonim, a spus pentru DW că, deși are un loc de muncă bine plătit și un contract permanent, i s-a cerut să prezinte un garant care să își asume răspunderea pentru eventualele datorii.

„Desigur, acesta este un mod de a închide accesul pe piață. De asemenea, devine extrem de dificil pentru străini să găsească o locuință de închiriat”, a spus el.

Discriminarea se manifestă adesea în conflictele cu proprietarii și vecinii

Alexander Thom este purtător de cuvânt al Fair mieten, fair wohnen („Chirie corectă, locuire corectă”), un centru specializat în consiliere pentru cazuri de discriminare pe piața locuințelor - singurul de acest fel din Germania.

El spune că raportul reflectă în mare măsură ceea ce el și colegii săi întâlnesc în activitatea lor. Discriminarea se manifestă în special în conflictele dintre vecini, despre care Thom afirmă că sunt adesea mai dăunătoare la nivel personal decât simplul fapt de a nu fi luat în considerare sau de a fi respins direct pentru un apartament.

„Totul începe cu inegalități, de exemplu în facturarea costurilor auxiliare sau chiar în nivelul chiriei”, a declarat el pentru DW. „Dar ceea ce vedem foarte clar este că situații care, la prima vedere, par conflicte obișnuite de vecinătate se dovedesc a fi cazuri foarte, foarte concrete de discriminare.”

Thom descrie un tipar de cazuri care implică, de regulă, mame singure de culoare, atacate de vecini sau raportate companiilor de administrare a imobilelor pentru motive precum faptul că copiii lor ar fi „prea gălăgioși”.

Companiile de administrare emit adesea avertismente către chiriași fără a verifica existența unor dovezi. Atunci când situația este investigată, de multe ori nu există nicio problemă reală de zgomot - jurnalele de „poluare fonică” ținute de vecinii care au făcut reclamațiile inițiale se dovedesc a fi inexacte sau falsificate.

David*, un afro-american care este cetățean german naturalizat, locuiește în Germania de puțin peste un deceniu și vorbește fluent limba germană. El a trăit pe propria piele comportamentele descrise de Thom.

De mai mulți ani, este implicat în proceduri judiciare împotriva proprietarului său pentru neefectuarea unor reparații de întreținere standard și a primit mai multe notificări de evacuare, pe care instanțele le-au considerat nevalide.

Proprietarul a încercat recent să majoreze costurile auxiliare incluse în chiria totală, însă David a contestat cu succes această decizie în instanță.

„Cred - și unii dintre prietenii mei cred la fel - că nu ar fi îndrăznit să se comporte atât de abuziv dacă aș fi fost un german alb”, a declarat el pentru DW.

„Cum de nu îi este teamă de urmărire penală? Pentru că, evident, crede că este vorba doar de un om de culoare și că poate face orice vrea. Este evident.”

Rasismul înseamnă locuințe mai mici, mai scumpe și de calitate mai slabă

Studiul DeZIM relevă, de asemenea, inegalități în ceea ce privește standardul locuințelor, costul și dimensiunea acestora. Potrivit cercetării, probabilitatea de a locui într-o locuință cu deficiențe este de aproximativ 57% pentru persoanele din minorități rasiale și etnice, comparativ cu 48% pentru persoanele care nu fac parte din aceste grupuri.

Aceste minorități sunt mai frecvent expuse unor niveluri mai ridicate de poluare a mediului, precum concentrații crescute de dioxid de azot în zonele în care locuiesc. De asemenea, ele tind să trăiască în condiții semnificativ mai aglomerate, cu o suprafață medie de locuit de 47 de metri pătrați și 1,3 camere pe persoană, comparativ cu 69 de metri pătrați și 1,9 camere în cazul persoanelor fără apartenență la o minoritate etnică sau rasială.

Alexander Thom spune că o modalitate de a combate discriminarea rasială ar fi extinderea listei criteriilor protejate și închiderea lacunelor legislative, precum excepțiile de la legea anti-discriminare de care beneficiază anumiți proprietari.

Noa K. Ha, directorul științific al DeZIM, a cerut, la rândul său, consolidarea legislației anti-discriminare și extinderea ofertei de locuințe sociale accesibile.

„Începând din anii 1970, am asistat la o liberalizare a pieței locuințelor, iar acest lucru face mult mai dificil pentru persoanele vulnerabile să găsească o locuință”, a declarat Ha pentru DW, adăugând că și imigranții de a doua generație au șanse mai reduse pe piața locativă - nu este vorba despre competențe lingvistice sau despre dificultatea de a naviga într-un sistem străin.

„Aici intervine rolul societății civile și al centrelor de consiliere anti-discriminare. Berlinul este singurul oraș din Germania care dispune de un serviciu de consultanță specializat pentru persoanele care se confruntă cu discriminare rasială pe piața locuințelor”, a spus Ha.

*Numele a fost schimbat pentru protejarea anonimatului.