Germania, noul jandarm global?

"Jur să slujesc cu credinţă Republicii Federale Germania şi să apăr cu curaj dreptul şi libertatea poporului german." Acesta este jurământul pe care l-au depus marţi câteva sute de recruţi într-o ceremonie desfăşurată în faţa clădirii Reichstag-ului din Berlin şi în alte oraşe germane.

Ministra Apărării, Annegret Kramp-Karrenbauer, membră a formaţiunii conservatoare CDU, a fost în asentimentul multor partide cu dorinţa ei de a conferi mai multă vizibilitate în spaţiul public ceremoniilor de depunere a jurământului. Creştin-democraţii sunt pentru, partnerii de guvernare social-democraţi la fel. Chiar şi Winfried Kretschmann, premierul ecologist al landului Baden-Württemberg, nu a avut obiecţii, deşi ecologiştii nu au fost prin tradiţie apropiaţi de structurile militare. La rândul său, episcopul militar protestant Sigurd Rinka sprijinit propunerea ca pe o "des-tabuizare a Bundeswehr". Dintre toate partidele reprezentate în Bundestag, doar partidul Die Linke (Stânga) a fost împotrivă.

Bundeswehr devine mai vizibilă

Ministra Apărării, Annegret Kramp-Karrenbauer, numită şi, prescurtat, AKK, urmăreşte prin iniţiativa ei să confere mai multă vizibilitate armatei şi să-i asigure recunoştinţă din partea societăţii. Bundeswehr îşi are locul "vizibil în mijlocul societăţii, în mijlocul oraşelor şi comunităţilor noastre", a subliniat responsabila.

Ceremoniile oficiale de depunerea jurământului nu sunt de la sine înţelese într-o ţară a cărei armată a provocat cel de-al Doilea Război Mondial în urmă cu 80 de ani. Când, în 1980, ministrul laburist al Apărării, Hans Apel, a organizat pentru prima dată ceremonia depunerii jurământului pe stadionul din Bremen şi nu în spatele zidurilor de cazarmă, s-au înregistrat proteste violente, soldate cu mai multe sute de răniţi.

Astăzi nu doar ceremoniile oficiale ci şi misiunile externe ale Bundeswehr au devenit aproape o normalitate. Iar cu ideile sale, AKK face un pas înainte. Ea vede Germania ca pe o "putere care dă tonul", inclusiv sub aspect militar, după cum a subliniat în cursul mai multor cuvântări susţinute recent.

AKK vrea să înfiinţeze un Consiliu de Securitate Naţional, care să coordoneze posibilităţile diplomaţiei, armatei, economiei, comerţului, securităţii interne şi cooperării pentru dezvoltare. În plus, responsabila solicită decizii mai rapide ale Parlamentului în privinţa misiunilor externe şi subliniză că la nevoie, împreună cu aliaţii, "spectrul mijloacelor militare" trebuie utilizat "în totalitate".

Din partea armatei şi a politicienilor responsabili în domeniul securităţii, viziunea ministrei germane se bucură preponderent de sprijin. Harald Kujat, fostul preşedinte al consiliului militar al NATO, a calificat-o drept prim pas în direcţia cea bună. Mai ales înfiinţarea Consiliului de Securitate Naţional este sprijinită şi de Wolfgang Ischinger, şeful Condferinţei de Securitate de la München.

Prea multe misiuni externe?

Concomitent a apărut însă şi împotrivire. Hans-Peter Bartels, însărcinatul Bundestag-ului pentru Apărare, este de părere că Bundeswehr este suprasolicitată deja. În prezent la misiuni în străinătate participă mai bine de 3000 de militari germani, de exemplu în Afganistan, Mali şi Niger, în Balcani, în Marea Mediterană, în Oceanul Indian, în Iordania şi Irak. La acestea se adaugă obligaţii şi mai mari în cadrul NATO în Europa.

Şi din perspectiva politicii externe, lui AKK îi suflă vântul în faţă. Ea exclude iniţiativele germane unilaterale şi în cadrul misiunilor militare pune accent pe cooperarea cu aliaţii. Dar cine sunt posibilii aliaţi? Prima alegere în cazul Germaniei este, fireşte, alianţa NATO.

Dar tocmai preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a declarat recent că NATO se află "în moarte cerebrală" din cauza poziţiei nesigure a SUA şi a militat în schimb pentru o mai strânsă cooperare europeană în domeniul securităţii. Angela Merkel l-a contrazis însă promt, calificând NATO drept "stâlp central al apărării noastre". Cu excepţia câtorva voci izolate, ideea că Germania ar trebui să se angajeze militar mai mult pare să se bucure de sprijinul elitei politice de la Berlin.