Germania: Lucrătoarele sexuale își pot relua activitatea

Stephanie Klee nu și-a pierdut simțul umorului. Când a fost întrebată ce vârstă are, ea a răspuns râzând: "Nu vă spun. Doar știți că toate curvele mint." În calitate de fondatoare și membră a consiliului de administrație al Asociației Federale pentru Servicii Sexuale, Klee (58 de ani) este vocea lucrătorilor sexuali din Germania. 

Ea se declară indignată de interzicerea activității lucrătoarelor sexuale timp de o jumătate de an: "Politicienii ne-au tratat rușinos în vremurile coronavirus, ne-au trecut cu vederea în mod deliberat. De noi nu-i pasă nimănui, chiar dacă prestăm o activitate cel puțin la fel de relevantă sistemic precum aceea a frizeriilor."

Nu numai în Renania de Nord-Westfalia, cel mai populat land german, unde Curtea Administrativă Superioară din Münster a anulat interzicerea serviciilor sexuale, ci și în multe alte landuri germane, lucrătoarele sexuale pot primi din nou clienți.  

"Multe fete nu mai aveau ce să pună pe masă, nu aveau nicio rezervă financiară și trebuiau să împrumute bani", spune Stephanie Klee, precizând că disperarea este deosebit de mare îndeosebi în rândurile fetelor din Europa de Est. "Unele dintre ele au plătit parțial impozite aici și, fiind în străinătate, nu primesc nici măcar venitul de bază."

Dacă s-ar întocmi o listă cu principalii perdanți ai crizei actuale, femeile din acest domeniu s-ar regăsi în partea ei superioară. Pe 16 martie, toate landurile federale au impus o amplă interdicție asupra serviciilor sexuale: bordeluri, prostituția stradală, așa-numitele cluburi de saună – toate au fost închise de pe o zi pe alta. Oficial. 

În timp ce multe femei din Europa de Est au părăsit cel mai mare bordel din Europa (Pascha, cu sediul la Köln), întorcându-se în țările lor, altele au continuat să lucreze online, ilegal și adesea expuse unor riscuri mari. 

Este limpede că nu-i chiar simplu să interzici, peste noapte, "cea mai veche meserie din lume". În urmă cu doar câteva săptămâni, când Stephanie Klee s-a întâlnit cu colegii ei în bordel pentru consultări privind viitorul prestării de servicii sexuale pe timp de pandemie, telefonul continua să sune, iar la ușă băteau constant clienții. "Bărbații au încercat din nou și din nou să păstreze legătura cu noi, fie ea și limitată la o discuție scurtă", își amintește Klee.

Industria sexuală este amenințată de aceeași soartă ca multe baruri și restaurante. Nu numai Pascha se confruntă cu riscul falimentului. "Multe companii nu vor supraviețui de această dată, deoarece datoriile sunt prea mari și cu siguranță nu toți clienții se vor întoarce", se teme Stephanie Klee. Bordelurile sunt doar un aspect. Cum ar trebui să arate cumpărarea de servicii sexuale în viitor, cu măsuri anti-coronavirus în vigoare, precum distanțarea și purtarea măștii? "Va trebui să fim mai creativi și să ne amintim practicile sexuale pe care le-am reprimat anterior și pe care le-am cam uitat. Mai puțin mecanic", spune Klee, zâmbind.

Interzicerea prostituției este inutilă

Se poate lupta pentru prostituție pe modelul Stephaniei Klee, care a acționat în justiție, în urmă cu aproape 20 de ani, cerându-și dreptul salarial, și care astfel a deschis calea pentru recunoașterea comercială a muncii sexuale. Prostituția poate fi condamnată și se poate încerca interzicerea ei, așa cum o fac organizațiile pentru drepturile omului și politicienii care deplâng exploatarea sexuală și violurile. Prostituția poate fi însă privită și pragmatic, așa cum o face Anne Rossenbach: "Interdicțiile nu ne ajută, coronavirusul a demonstrat acest lucru. Prostituția continuă. Și acum prostituatele își pot câștiga din nou banii și se pot întoarce la legalitate."

Anne Rossenbach lucrează la serviciul social al femeilor catolice din Köln. A consiliat mai multe lucrătoare sexuale de la începutul anului decât de obicei, a încărcat cartele prepaid pentru a le ajuta pe fetele din România să sune acasă, a organizat pachete cu alimente și a ajutat la completarea cererilor pentru ajutor social Hartz IV. Anne Rossenbach descrie această implicare drept muncă de sensibilizare: "Unde există lipsuri? Ce putem face? De ce este nevoie?"

Ea vorbește cu mândrie despre proiectul de succes din nordul orașului Köln – o idee ce a fost deja preluată de mai multe orașe. În metropola renană, femeia a organizat la margine de stradă o zonă legală de prestări de servicii sexuale, cu toalete, dușuri și distribuitoare automate de mâncare, susținută de toate partidele din consiliul local timp de 20 de ani. La fața locului sunt prezente autorități locale, serviciul social, etc. Departamentul de sănătate oferă consultanță, iar organizația catolică Caritas menține o prezență constantă la fața locului. "În toți acești ani nu a existat aproape niciodată un atac asupra fetelor", spune Rossenbach.   

Între altele și pentru că măsurile de siguranță funcționează: intrat în drive-in, șoferul nu își poate deschide ușa. Femeile, însă, pot oricând să deschidă ușa din dreapta. Dacă se produce un gest de violență, fata poate declanșa o alarmă. "Orașul Köln are unele calități", explică laconic Anne Rossenbach, "dar cel mai important lucru este că există organizații de ajutor la nivel național care educă fetele în legătură cu bolile sexuale și le ajută dacă vor să iasă din prostituție".

Ani de zile, Germania a făcut oferte greșite și a vrut să pună toate prostituatele în îngrijire, spune femeia. Anne Rossenbach preferă să se uite la CV-urile fetelor. Există, probabil, un studiu întrerupt sau o ucenicie ce ar putea fi reluată? Lucrătoarele sexuale renunță la activitatea aceasta doar atunci când văd alte perspective, crede Anne Rossenbach. "Rahab +" este numele programului lansat recent de serviciul social al femeilor catolice.

Pentru a descuraja prostituția, trebuie combătută sărăcia în România și Bulgaria, iar în Germania, departamentul de sănătate trebuie să dispună de dotări și personal pentru a se îngriji inclusiv de lucrătoarele sexuale, mai spune Rossenbach. 

Traducerea și adaptarea: Vlad Drăghicescu