Germania în capcana datoriilor

Oficial, datoriile publice ale Germaniei se ridică la aproape 1800 de miliarde de euro, la care se adaugă în fiecare secundă 4500 de euro. Coeficientul de îndatorare este de 77% din PIB, deşi criteriile europene de convergenţă au stabilit pragul maxim de 60%.

Dar chiar şi aceste cifre sunt cosmetizate, afirmă Bernd Raffelhüschen, expert în domeniul finanţelor şi director al centrului de cercetare "Pactul generaţiilor" (Generationenverträge) de la Universitatea din Freiburg:

"Datoriile publice înseamnă, în fapt, anumite drepturi ale acelora care deţin aceste titluri la o parte din viitorul buget federal. La fel este şi cazul asigurărilor de pensie, ca un drept la o cotă parte din viitorul buget de asigurări de pensie. Prin urmare, trebuie să adăugăm datoriei publice prezente, în principiu, toate drepturile cetăţenilor la partea lor din sistemele de asistenţă socială, deoarece şi acestea sunt datorii contractate în prezent, fără a fi însă consemnate undeva".

Chioară în ţara orbilor

Prin adiţionarea acestor drepturi la datoria publică prezentă, obţinem cifra ameţitoare de aproape opt mii de miliarde, cu alte cuvinte, opt bilioane de euro. Volumul total al datoriilor s-ar ridica la 314% din PIB. Or, în atari condiţii, îşi mai poate Germania permite să ajute alte state membre ale UE?

"Printre orbi se găsesc mereu şi câţiva chiori", explică Bernd Raffelhüschen. Expertul pe probleme financiare din Freiburg solicită instalarea urgentă a unei frâne europene a datoriilor: "Este nevoie de disciplină financiară, la scară europeană, iar dacă suportăm cot la cot datoriile, trebuie să suportăm cot la cot şi controalele".

Frâna datoriilor

În prezent, Germania este singurul stat european care a instituit un astfel de instrument legislativ de frânare a datoriilor, care va împiedica guvernul federal, începând din 2016, şi landurile federale, începând din 2020, să contracteze noi datorii. Această frână ar fi trebuit implementată mai din timp, afirmă Raffelhüschen, deoarece statul german trăieşte demult peste posibilităţile sale: "În 2008 am avut, de fapt, cele mai mari venituri din impozite din istoria Germaniei şi, în ciuda acestei reuşite, nu suntem nici măcar în stare să ne echilibrăm bugetul. Cred că acest lucru vorbeşte de la sine".

Acoperirea datoriei publice a devenit deja cel de-al doilea segment ca mărime din bugetul federal. Acest aspect se repercutează în mod negativ asupra creşterii economice, afirmă Raffelhüschen, deoarece se sustrag, pentru acoperirea datoriilor, fonduri de pe piaţa de capital, care ar fi fost în mod normal, fonduri de investiţii.

De unde nu e...

În ciuda situaţiei dezolante a datoriilor publice acumulate de statele europene, nu trebuie să cădem pradă isteriei, conchide directorul institutului din din Freiburg:

"Nu a sosit sfârşitul lumii, trebuie să ne fie limpede acest lucru. Am avut parte deja de sfârşitul lumii la falimentarea băncii Lehman Brother, apoi sfârşitul lumii odată cu declanşarea crizelor de pe pieţele financiare. Sunt prostii. Lumea nu se sfârşeşte, dar "generozitatea" ar trebui, poate, să aparţină trecutului. Statul ar trebui să se întrebe la un moment dat, ce pot face cetăţenii pentru el, şi nu ce poate face el pentru ei."

Autor: Zhang Danhong/Ana-Maria Fischer-Dieskau

Redactor: Rodica Binder