1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Gazul rusesc şi neputinţa Preşedintelui

17 iunie 2009

După ce la începutul lunii premierul rus Vladimir Putin ameninţa Europa cu o nouă criză a gazelor, preşedintele Băsescu face din nou referire la problema preţului mare pe care românii îl plătesc pentru gazele ruseşti.

https://p.dw.com/p/ICHG
Imagine: RIA Novosti

În aprilie 2008, fostul cancelar german Gerhard Schroder indica limpede într-un interviu, acordat revistei Capital, că problema preţului mare al gazelor ruseşti importate de România nu poate fi rezolvată decât prin discuţii directe între Moscova şi Bucureşti. A trecut de atunci un an, an în care autorităţile române au încercat să urmeze acest sfat a cărui exclusivitate nu-i aparţine fostului cancelar german.

Semnul Preşedintelui

În ce stadiu se află în prezent aceste discuţii aflăm, indirect, dintr-o declaraţie a preşedintelui Traian Băsescu, făcută marţi seara la televiziunea B1TV: „Eu cred că până la urmă obiectivul de a se contracta gaz direct cu Gazprom-ul se va realiza pentru că este o promisiune pe care mi-a făcut-o premierul Putin. Putin şi-a respectat întotdeauna cuvântul când a spus ceva şi aceasta este o promisiune, cred că şi-o va ţine”. Această declaraţie este însă umbrită de anularea vizitei preşedintelui României la Moscova, vizită care fusese programată în 2008, dar şi de propunerea ironică a lui Vladimir Putin care sugera posibilitatea ca Rusia să vândă gaze Ucrainei prin intermediul României.

Miza

Dar de ce este atât de important un contract direct de furnizare a gazelor de la Gazprom? România importă o treime din necesarul său de gaze din Rusia. Este deja binecunoscut că o face la un preţ mult peste media la care celelalte ţări europene plătesc gazul rusesc. Acest preţ supradimensionat este resimţit direct nu doar în buzunarul consumatorului de rând, dar şi în vulnerabilizarea industriei chimice româneşti, care este expusă unor costuri de producţie mult peste cele ale industriei chimice din Ucraina. Situaţia este provocată în principal de faptul că Gazprom, compania care deţine monopolul pe piaţa rusească, nu vinde direct românilor, ci o face prin intermediari care îşi iau la rându-le partea leului de pe spinarea consumatorilor români.

Cum face Moscova afaceri?

Cât de dornic este premierul Putin să elimine din ecuaţie aceşti intermediari? Compania germană Wintershall livrează gazele ruseşti în România încă din 1993 şi o va mai face până în 2012, când expiră contractele cu Distrigaz Nord şi Distrigaz Sud. Moscova este mai mult decât interesată să menţină relaţii excelente cu mediul de afaceri german, asigurându-şi astfel un aliat puternic în mijlocul Europei. Conef Energy este celălalt intermediar care va cumpăra gaze naturale de la Gazprom pentru a le revinde românilor. Conef este deţinută de omul de afaceri rus Vitali Matsitski, unul dintre apropiaţii magnatului Oleg Deripaska care face parte din anturajul premierului Putin. De altfel, jumătate din capitalul Gazprom-ului este deţinut de statul rus, 7% de către compania germană Ruhrgaz, iar restul acţiunilor se pare că sunt controlate prin intermediari de către oligarhii favorabili administraţiei Putin-Medvedev.

Cum se traduce la Kremlin, cuvântul „promisiune”?

În acest context, declaraţia preşedintelui Traian Băsescu nu poate fi interpretată decât în cheia neputinţei. Pentru că nu îl putem suspecta pe Traian Băsescu de naivitate. Oamenii cu putere de decizie la Gazprom sunt Alexei Miller, un apropiat al lui Vladimir Putin, şi Valery Golubev care provine, asemeni premierului Putin, din rândurile fostului KGB. Iar această organizaţie a dat întotdeauna o interpretare proprie noţiunii de „promisiune".

Autor: Vlad Mixich
Redactor: V.D