Gazprom prinde Europa în cleşte

Vladimir Putin apare în persoană. Pentru preşedintele care a declarat prioritară ascensiunea Rusiei către statutul de superputere energetică, ziua de vineri, 07.12, reprezintă o bornă de hotar pe acest drum. În acea zi se sudează în apropierea staţiunii Anapa de pe litoralul Mării Negre primul segment al conductei South Stream. 900 de kilometri de gazoduct vor traversa Marea Neagră, urmând a ajunge la ţărm în apropierea portului bulgăresc varna. De acolo gazul rusesc va fi pompat în continuare către Serbia, Ungaria, Slovenia şi până în Italia.

Proiectul de miliarde este derulat de gigantul energetic rusesc Gazprom. Concernul deţine jumătate din consorţiul South Stream Transport. Alţi participanţi sunt firma italiană ENI, care deţine 20 la sută din acţiuni, firma franceză EDF şi Wintershall, o firmă din subordinea concernului german BASF. Ultimele două deţin câte 15 la sută din acţiuni. Preşedintele Consiliului de Administraţie al consorţiului este germanul Henning Voscherau, fost primar al oraşului Hamburg. Proiectul va fi finalizat, potrivit datelor oficiale, la finele anului 2015. Prin conductă vor fi pompaţi până la 63 de miliarde de metri cubi de gaz anual.

Acest volum este comparabil cu cantitatea de gaz care se pompează actualmente dinspre Rusia către Europa via Ucraina. Până acum, Ucraina a fost principala ţară de tranzit a gazului rusesc. Prin conductele instalate acolo încă din timpurile Uniunii Sovietice, ţările UE intră în posesia a 80 la sută din totalul de gaz importat din Rusia.

Aceste timpuri au trecut însă. Roland Götz, expert în probleme ruseşti în cadrul Fundaţiei Ştiinţă şi Politică din Berlin, declară că Gazprom a adoptat o nouă strategie. Ţelul concernului controlat de Kremlin este "să ocolească ţările de tranzit prin conducte subacvatice". Primul pas a fost finalizarea, în 2011, a conductei North Stream, care transportă gaz din Rusia direct în Germania, prin Marea Baltică. Al doilea pas va fi făcut în sud - South Stream. Văzute pe hartă, cele două conducte seamănă cu un cleşte care ţine strâns Europa.

Ucraina nu apare deloc în broşura de prezentare a consorţiului care execută South Stream. În schimb se vorbeşte despre "rute sigure de aprovizionare". Anii trecuţi livrările ruseşti de gaz către Europa au fost în repetate rânduri întrerupte din cauza divergenţelor dintre Rusia şi Ucraina legate de tariful gazelor.

Ucraina se vede victimă a noii politici energetice a Rusiei, fiindcă va pierde importantele taxe de tranzit. Potrivit guvernului de la Kiev, Gazprom a pompat în intervalul ianuarie - octombrie 2012, cu 20 la sută mai puţin gaz către vestul Europei, comparativ cu acelaşi interval al anului precedent, şi se aşteaptă noi scăderi ale cantităţii.

Totuşi, rentabilitatea economică a proiectului South Stream este controversată. Conducta prin Marea Neagră va costa, potrivit calculelor iniţiale, 16 miliarde de euro, fiind de două ori mai scumpă decât conducta din Marea Baltică. Iar guvernul ucrainean insistă că modernizarea conductelor care tranzitează ţara ar costa doar 4,5 miliarde de euro.

Nu este de asemenea clar care va fi cererea de gaz rusesc pe viitor. "South Stream se construieşte într-o vreme în care piaţa europeană de gaz suferă modificări", afirmă Roland Götz. "Cererea nu creşte conform aşteptărilor fiindcă noi surse de energie, cum ar fi biogaz, sau gazurile de şist fac piaţa mai imprevizibilă."

Această evoluţie nu este necunoscută în Rusia. Totuşi, Kremlinul se arată încrezător. "Chair dacă cererea de gaz scade în prezent, vor veni cu siguranţă vremuri mai bune", a declarat Vladimir Putin în vara acestui an. Iar proiectul South Stream va fi materializat, fără discuţie, a mai adăugat el.

Există, pe lângă rentabilitate, un motiv important pentru construcţia costisitoarei conducte în sudul Europei: South Stream ia proiectului european Nabucco vântul din pânze. Nabucco este o planificată conductă de gaz favorizată de UE. Bruxelles-ul intenţionează să diminueze dependenţa Europei de gazul rusesc aducând gaz din Asia Centrală via Turcia. Iar pentru Rusia zădărnicirea acestor intenţii este, din motive lesne de înţeles, de mare importanţă.

În prezent, cărţi mai bune pare să aibă în mână Moscova. În vreme ce realizarea conductei Nabucco întârzie din lipsă de fonduri, Rusia a trecut deja la fapte prin sudarea primului segment al South Stream.