Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a încetat din viață

Mihail Gorbaciova avut un impact decisiv asupra secolului 20. În calitate de lider al Uniunii Sovietice, el a marcatistoria întregii lumi. Importanța sa istorică este incontestabilă, mai ales din perspectiva Germaniei, care îl consideră pe laureatul Premiului Nobel pentru Pace din 1990 drept unul dintre părinții reunificării germane. Nu întâmplător, germanii l-au copleșit pe Gorbaciov în mod repetat cu premii și onoruri. 

Nu este lipsit de o anumită tragedie faptul că Mihail Sergheevici Gorbaciovnu a primit niciodată această recunoaștere în propria țară. Gorbaciov, care s-a născut în 1931 în Caucazul de Nord rusesc, se bucura de o carieră de partid remarcabilă atunci când, în martie 1985, elita sovietică supremă l-a numit în funcția de secretar general al Partidului Comunist.

Două cuvinte rusești fac înconjurul lumii

La 54 de ani, tânăr și dinamic, Gorbaciov a avut sarcina de a repune pe picioare Uniunea Sovietică. A doua superputere, aflată în stagnare, trebuia să se întremeze mai cu seamă din punct de vedere economic, împotriva Statelor Unite ale Americii, marele inamic de clasă occidental. În acest scop, Gorbaciov a manifestat un zel reformator neobișnuit pentru a schimba structurile sovietice birocratice și corupte. Cuvintele rusești "glasnost" pentru deschidere și "perestroika" pentru transformare au făcut înconjurul lumii.

Pentru a asigura aceste reforme interne, Gorbaciov s-a bazat pe o consecventăpolitică de destindere și pace față de SUA și aliații săi occidentali în Războiul Rece ("Noua Gândire"), cu consecințe neprevăzute pentru istoria lumii. (Elementele majore ale ”noii gândiri” au fost, între altele, abandonarea conceptului de luptă de clasă, prioritatea intereselor umane universale asupra intereselor oricărei clase, creșterea interdependenței lumii ori securitatea reciprocă bazată pe instrumente politice mai degrabă decât militare. n.r)

În 1990, când era ales primul președinte al Uniunii Sovietice, inelul exterior al imperiului sovietic deja se dizolvase. În memorabila toamnă a anului 1989, popoarele din republicile populare din Europa Centrală și de Est s-au eliberat de dictaturile socialiste. Pactul de la Varșovia, alianța militară estică aflat sub control sovietic, se pulverizase. Iar în cea mai importantă pradă a Uniunii Sovietice în urma celui de-al Doilea Război Mondial - Republica Democrată Germană - oamenii cereau nu numai libertate și democrație, ci și unificarea cu Republica Federală Germană.

Aprobarea reunificării Germaniei

Spre nemulțumirea multor conservatori din nomenclatura sovietică, Gorbaciov a permis ca toate acestea să se întâmple în mod pașnic, despărțindu-se astfel de politica sovietică de suprimare violentă a revoltelor din propria sferă de putere. Această politică a fost cu siguranță motivată de convingerile sale umaniste. Însă un rol decisiv a fost jucat și de marea încredere pe care o avea în cancelarul german Helmut Kohl. Acesta din urmă avea să afirme mai târziu: "Deciziile personale ale lui Mihail Gorbaciov într-o situație istorică dificilă nu trebuie subestimate. La 24 de ore de la căderea Zidului, Stasi și KGB i-au transmis cu fermitate că trupele sovietice din RDG sunt în pericol iar armata sovietică trebuie să intervină. Gorbaciov s-a împotrivit acestui lucru”. 

Prietenia dintre Helmut Kohl și Mihail Gorbaciov a fost un factor important în aprobarea de către Gorbaciov a reunificării Germaniei, care a fost posibilă mai târziu prin Tratatul "Doi plus patru", încheiat între Germania de Vest, Germania de Est și Franța, Marea Britanie, Uniunea Sovietică și Statele Unite.

Prăbușirea Uniunii Sovietice

Deși a contribuit la relaxarea relațiilor internaționale prin această politică și a câștigat recunoașterea și încrederea Vestului, Gorbaciov a scăpat frâiele puterii politice în Uniunea Sovietică. Politica sa de reformă a distrus bazele sistemului sovietic iar din reformele sale nu au rezultat instituții noi, funcționale. În vreme ce europenii, și în special germanii, în 1990, anul unificării lor, vedeau în Mihail Gorbaciov idolul unei revoluții pașnice și democratice, economia planificată sovietică continua să se prăbușească.

Republicile sovietice non-rusești - mai ales republicile baltice Estonia, Letonia și Lituania - s-au întors împotriva centrului de putere sovietic-rus de la Moscova. Însă criza a lovit și inima Rusiei, unde viitorul președinte rus Boris Elțîn se pregătea să preia conducerea politică. Cetățenii Uniunii Sovietice, care nu îl aleseseră niciodată în mod direct pe Gorbaciov în cadrul unor alegeri libere și corecte, sărăceau pe zi ce trece și îl considerau pe Gorbaciov direct responsabil pentru situație. În ce măsură numai politicile sale au contribuit la acest declin al Uniunii Sovietice sau dacă sistemul sovietic nu mai era oricum capabil să se reformeze va rămâne o temă centrală de dispută între istorici.

Gorbaciov a continuat să piardă putere și prestigiu. Iar nomenclatura sovietică și-a văzut sinecurile și influența diminuându-se. În august 1991, când Gorbaciov nu a satisfăcut cererile sovieticilor duri de a lua măsuri drastice împotriva republicilor sovietice separatiste, aceștia au organizat o lovitură de stat împotriva sa. Gorbaciov a fost plasat în arest la domiciliu în Crimeea. Puciștii au eșuat datorită rezistenței oamenilor de la Moscova conduși de noul președinte rus ales Boris Elțîn. 

O lume diferită

Când Gorbaciov s-a întors la Moscova din Crimeea, lumea era diferită. Structurile sovietice fuseseră devalorizate iar funcția de președinte sovietic fusese efectiv dizolvată, în parte pentru că Gorbaciov însuși era cel care îi plasase în funcții pe mulți dintre autorii loviturii de stat. Astfel, la 25 decembrie 1991, cu câteva ore înainte de dizolvarea Uniunii Sovietice, Gorbaciov a fost nevoit să își anunțe demisia din funcția de președinte sovietic într-un discurs televizat.

Odată cu discursul său de adio, Gorbaciov a căzut în insignifianță politică în Rusia. În calitate de candidat la alegerile prezidențiale din 1996, a obținut doar 0,5% din voturi. În Vest, pe de altă parte, Mihail Gorbaciov a rămas popular și recunoscut chiar și după demisia sa. Această viziune divizată asupra lui Mihail Gorbaciov are fără îndoială tragismul ei. Însă mai există speranța că, într-o bună zi, fostul lider sovietic va fi reevaluat în Rusia. În orice caz, cărțile de istorie germane îi vor rezerva întotdeauna un loc important și respectat.