1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Forbes faţă cu 'dictatorul Putin'

Petre M. Iancu31 octombrie 2013

Trăim vremuri grele. Forbes l-a calificat pe Vladimir Putin drept cel mai puternic om din lume.

https://p.dw.com/p/1A9kB
Imagine: DW

Revista economică americană, care întocmeşte an de an listele celor mai influente personalităţi ale lumii, din care nu lipsesc mai niciodată, de pe primele locuri, preşedinţii superputerii şi cancelara Germaniei, i-a şocat de această dată şi pe occidentali, dar şi pe ruşi.

Pentru că în fruntea listei, urmat de dictatorul Chinei comuniste Xi Jinping, de papa Francisc şi de cancelara Angela Merkel se află, mai nou, fostul kaghebist din Dresda, actualul om forte al Rusiei, Vladimir Putin. Iar nu şeful Casei Albe.

Din păcate, Forbes ştie despre ce vorbeşte. Şi ce pondere are un preşedinte american care-i şoptea cândva dulci vorbe la ureche omologului său nominal, din Rusia, Medvedev.

Obama, divulgat de un microfon deschis îl ruga la Seul, în Corea de Sud, pe Medvedev, confidenţial, să-i explice şefului său real, Putin, că el, preşedintele american, s-ar putea dovedi mai "flexibil" în privinţa scutului antirachetă după ce va câştiga alegerile prezidenţiale din toamna anului 2012.

În disputa dintre Washington şi Moscova, Obama şi-a demonstrat de altfel nu odată maleabilitatea. Iar Putin a câştigat în repetate rânduri, în ultima vreme. A învins de pildă în povestea armelor chimice ale Damascului şi, în genere, în chestiunea interminabilului măcel sirian, perpetuat nu în ultimul rând din cauza politicii obstrucţioniste a Rusiei şi Chinei din Consiliul de Securitate ONU.

Tot Putin a fost cel care a triumfat în afacerea Snowden, care a făcut enorm de mult rău Americii şi democraţiilor occidentale, anemiind şi mai mult poziţia unui preşedinte despre care tot mai mulţi analişti afirmă că a ajuns "a lame duck”, un lider lovit de impotenţă politică, mult înainte de-ai expira cel de-al doilea mandat. În răstimp, potrivit publicaţiei americane, Putin ar fi reuşit să-şi întărească autoritatea asupra Rusiei.

În această privinţă ex-kaghebistul din Dresda a repurtat o izbândă incontestabilă. Atât de puternică e autoritatea sa încât publicaţia rusească Vedomosti a comis eroarea ei maximă, întrucât a calificat, vai, vestea trecerii lui Putin în fruntei listei Forbes drept una „bună”, pentru Rusia.

Or, cum poate fi o ştire bună pentru Rusia faptul că dictatorul ei conduce lista celor mai influente personalităţi din lume?

Chiar să nu ştie Vedemosti cine este Putin? Că deşi cancelarul german Schröder comitea cândva enormitatea de a-l numi „un cavaler fără prihană al democraţiei”, (înainte de a obţine de la liderul rus un post lucrativ la Gazprom), Putin este omul sub regimul căruia aspiraţiile de libertate ale popoarelor din Caucaz şi de aiurea au fost brutal reprimate? Că în federaţie mafia rusească îşi face de cap? Să nu aibă habar că Putin e liderul sub a cărui administraţie a fost ucis în închisoare un nevinovat precum Serghei Magniţki?

Să nu înţeleagă oare Vedemosti ce fel de regim conduce Putin la Moscova? Că e unul învinuit de asasinarea prin iradiere a unor opozanţi refugiaţi în străinătate? Că e un regim în care numeroşi ziarişti independenţi şi critici precum Ana Politkovskaia au fost ucişi, dacă n-au dispărut ori s-au văzut maltrataţi şi închişi, în care justiţia e poate mai rău politizată decât pe vremea ţarilor?

Să nu priceapă Vedemosti că în Rusia disidenţii şi liderii opoziţiei precum Mihail Hodorkovski ori Alexei Navalny se trezesc cu procese penale şi condamnări grele pe cap, că adversarii politici ai liderului de la Kremlin înfundă puşcăriile şi lagărele siberiene?

Şi Vedemosti pare totuşi că ştie despre ce vorbeşte, dar nu poate spune răspicat necosmetizat întregul adevăr. Publicaţia rusească afirmă în speţă că „vestea rea” ar fi că „Forbes îl califică pe Vladimir Putin drept un dictator”. Or, liderul Rusiei ar fi încercat în permanenţă „să întărească poziţia internaţională a ţării sale” şi s-ar putea „simţi uşurat” că strădaniile sale n-ar fi fost „în van”.

Realitatea e mai nuanţată. Dar e un fapt pe cât de trist pe atâta de adevărat că Obama face, nu de azi de ieri, figură de paiaţă, spre supărarea tuturor celor care, de dragul libertăţii şi al democraţiei, mizau în lume pe o Americă puternică.