Forţa alegătorilor

Care pot fi temerile reprezentanţilor poporului? Vor da ei înapoi din convingere sau doar din teama de a-şi pierde alegătorii? Ziarele germane caută şi află azi răspuns la aceste întrebări.

„Un partid căruia pare a i se fi rupt şira spinării, un partid care este concomitent pentru şi contra a orice, mai întîi pentru o nouă candidatură a actualului preşedinte al Germaniei Horst Köhler, apoi împotriva, pentru stabilitate bugetară, pe urmă totuşi pentru scăderea impozitelor, pentru Dalai Lama dar şi împotriva lui, pentru renunţarea la misiunea Bundeswehrului în Afganistan, dar şi pentru rămînerea soldaţilor germani în Hindukuş”. Dacă nu aţi ghicit încă despre ce partid este vorba, iată ce scrie în continuare DER TAGESSPIEGEL: „ Odinioară partidul social democrat a avut parte de o mare popularitate, generată şi de personalităţile de la conducerea lui: Willy Brandt a avut obiective clare, viziuni, charismă, ceea ce cu anumite rezerva s-ar putea spune şi despre Gerhard Schröder, animat în schimb de un puternic spirit combativ, ca de altfel şi Helmut Schmidt, şi el fost cancelar al Germaniei. Schmidt însă i-a întrecut pe ceilalţi doi tovarăşi de partid prin fidelitatea faţă de principii, prin soliditatea caracterului său, la care s-au adăugat toate celelalte calităţi deja enumerate.

Dar acum? Acum, de teama de a-şi pierde alegătorii, social –democraţii s-au decis să stopeze deocamdată preconizatele majorări ale indemnizaţiilor, partidele unionale părînd a nu fi priceput motivul acestei reticenţe scrie SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, comentînd noua situaţie creată după recentul raport al guvernului federal asupra sărăciei în Germania.

Or, ipoteza că din pricina amarei revelaţii cum că în Germania sporeşte numărul săracilor şi de teama de a nu-şi pierde alegătorii parlamentarii germani ar fi oprit deocamdată spirala majorării indemnizaţiilor, i se pare cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG o glumă şi, mai grav decît atît, un certificat de pauperitate al marii coaliţii care în pofida eforturilor de a-şi consolida popularitatea, depuse de doi ani încoace, nu mai reuşeşte să intre în graţiile alegătorilor, sondajele de opinie atestînd aceleaşi cote de popularitate ca în 2005. Aceasta şi fiindcă argumentele la care recurg în acreditarea unor măsuri impopulare, nu-i mai conving nici măcar pe proprii lor colegi din parlament, conchide ziarul citat.

Chiar dacă nu-şi poate convinge cu hotărîre nici propriul partid de al cărui sprijin deplin nu se bucură, Mc Cain, candidatul republican la preşedinţia Americii nu se dă bătut. Dimpotrivă, el crede orbeşte în victorie şi are propriile planuri pentru Casa Albă scrie DIE WELT: în viziunea lui, ea şi-ar pierde bună parte din atributele obişnuite devenind un cerber pus să păzească Congresul în care democraţii sunt majoritari. Iar Mc Cain ar fi cel mai înalt reprezentant al naţiunii şi unicul ei garant în politica externă. Acestea ar fi singurele trofee ale victoriei lui Mc Cain , poreclit între altele şi Mc Bush. Dar, scrie DIE WELT, dintr-o perspectivă conservatoare, o astfel de victorie ar fi rentabilă.