Filmul politic la ediţia din acest an a Berlinalei

Filmul tratează o tematică extrem de sensibilă, genocidul comis asupra poporului armean la sfârşitul imperiului otoman. „ Noi nu spunem ca a fost un genocid. Istoricii sunt cei care decid asta. Noi prezentăm o tragedie”, atrăgea atenţia Paolo Taviani într-un interviu acordat săptămânalului „Der Spiegel”. Tragedia despre care vorbeşte este persecutarea şi uciderea în masă a minorităţii armene la ordinul imperiului otoman în mai 1915. Crime, care şi astăzi sunt trecute sub tăcere în Turcia. Laureatul premiului Nobel pentru literatură de anul trecut, Orhan Pamuk precum şi jurnalistul turc de origine armeană Hrant Dink n-au tăcut. Dink a fost asasinat şi Pamuk ameninţat cu moartea. Scriitorul incomod a părăsit Turcia şi se află în Statele Unite.

„Casa ciocârliilor” debutează cu scene dintr-un orăşel de provincie, din Anatolia anului 1915, anume în timpul unei petreceri organizate de o familie înstărită armeană. Printre cei prezenţi la petrecere se află deasemenea turci şi greci. Cu toţii sunt cuprinşi de veselie. Mai mult decât atât fiica familiei Avakian e logodită cu un tânăr ofiţer turc, iar tatăl ei îl tratează cu mult respect pe acesta. Brusc atmosfera se schimbă radical. Armenii devin victime iar turcii făptaşi. Nu toţi. Violenţele comise împotriva acestei minorităţi iau amploare. Spectatorii sunt confruntaţi cu scene pline de brutalitate, de neuitat. Deşi imaginile create de cei doi cineaşti italieni redau istoria acestor evenimente dramatice, nu s-a dorit realizarea unui film docuemtnar.

Paolo Taviani: „Noi suntem cineaşti şi nu istorici. De aceea nici nu răspundem la întrebarea dacă cele petrectue pot fi calificate drept genocid sau masacru. Filmul nostru porneşte de la realitatea acelor vremuri completând-o cu ficţiune, aşa cum se întâmplă în orice film artistic.”

Pelicula are la bază romanul autobiografic al Antoniei Arslan, profesor de literatură la Padova. Arslan descrie de fapt povestea propriei familii. Vittorio Taviani speră ca pelicula să fie difuzată şi în Turcia şi e conştient de fapatul că vizionarea filmului nu poate fi nedureroasă. „Ca şi în Germania, de pildă, cu filmele care amintesc de ororile nazismului. Dar mai devreme sau mai târziu e nevoie de o confruntare cu un astfel de trecut”, adaugă Taviani. Să precizăm că Paolo şi Vittorio Taviani susţin aderarea Turciei la UE.

Reacţiile turce faţă de filmul prezentat în cadrul Berlinalei au fost destul de reţinute. Un cunoscut critic de film turc, Atilla Dorsay, a apreciat pelicula „Casa Ciocârliilor” drept echilibrată, pentru că prezintă şi turci care n-au participat la crime ci, dimpotriovă au încercat să-i ajute pe armeni.