Femeie din Germania în război: Cine a fost Savita Wagner?

Savita Wagner nu a intenționat niciodată să lupte pentru armată. După ce a renunțat la facultatea de medicină, femeia originară din Bonn a lucrat ca profesor particular, oferind meditații la matematică, latină și germană. Din când în când a făcut și web design. Wagner s-a mutat la Halle împreună cu soțul ei canadian, un dezvoltator de software, și s-a reînscris la universitate, de data aceasta pentru a studia matematica.

Viața ei avea să ia o întorsătură neașteptată după ce a plecat cu mașina în Ucraina, în martie 2022, pentru a oferi ajutor umanitar. Ucraina, o țară pe care o cunoștea doar din emisiunile de știri. La o lună de la invazia rusă, Wagner a dus medicamente și materiale medicale extrem de necesare de la Lviv la Kiev.

În capitala ucraineană ea a întâlnit jurnaliști occidentali care căutau șofer. Savita i-a condus pe aceștia pe drumuri minate până în satele din jurul Kievului și Cernihivului, care tocmai fuseseră eliberate de sub ocupația rusă. Localnicii au primit echipa de reporteri "ca pe niște eliberatori", declara Wagner pentru DW în toamna anului 2022. "Dacă le puneai în mâini fie și numai o pâine, oamenii aproape că îți sărutau picioarele. Iar apoi aveam să aflu că rușii torturau oamenii".

Experiența a declanșat în Savita Wagner o stare de "agresivitate". Pentru ea, furnizarea de ajutor umanitar nu mai era suficientă. "La naiba cu tratarea simptomelor. Haide să scăpăm de cauză!", și-a spus ea la vremea respectivă.

În tranșeele de lângă Izium

Savita nu avea nici experiență militară, nici cunoștințe de ucraineană, dar cele câteva semestre petrecute la facultatea de medicină au fost "suficient de bune pentru medicina de front". Bătăliile făceau ravagii, pierderile erau grele și era nevoie urgentă de medici.

După două luni de pregătire de bază, Wagner a fost detașată pe linia frontului în nord-estul Ucrainei în iunie 2022 ca infanterist. În haosul primelor luni de război, superiorii ei de pe teren nu fuseseră informați despre pregătirea sa medicală, a presupus ea.

Wagner a rezistat în tranșee săptămâni întregi înainte de a fi repartizată ca medic. "Eram non-stop în linia întâi. Te trezeai într-o pădure ca asta, în mijlocul pustietății. De unde ochelari de vedere pe timp de noapte… Poate exista o singură pereche pentru cinci sau opt persoane. Auzi că se trage. Tragi și tu în direcția rușilor". Însăși baza unității se afla în raza de acțiune a mortierelor și tancurilor rusești: "Oricare altă armată ar fi plecat rapid de acolo, dar ucrainenii sunt băieți duri, pe bune”.

Nu exista apă curentă, nici toaletă adecvată: "Duș am făcut în ploaie, recunoscătoare norilor aducători de precipitații. Știți cum e acolo? Ori transpiri, ori îngheți bocnă. Nu există cale de mijloc. Inevitabil vine momentul în care îţi dai seama că nu mai poți”.

"Nu sunt tipul de om războinic"

Pentru o persoană care a crescut în condiții firești la Bonn, lângă o mamă muncitoare și un tată polițist, realitatea de pe front a fost fără îndoială brutală. "Nu m-am uitat niciodată la filme de război, nu am fost niciodată tipul de persoană războinică", a declarat Wagner pentru DW. Chiar și termeni militari obișnuiți precum "mortar", "pluton" sau "tranșee" îi erau necunoscuți, recunoștea ea. Savita a învățat limba războiului abia în unitatea sa din Ucraina, în care au servit mai mulți străini. Iar pentru ea acea limbă a fost engleza.

Ea era iritată de faptul că majoritatea voluntarilor străini din Ucraina proveneau din SUA și nu din Europa: "Este extrem de puțin probabil ca Putin să arunce o bombă nucleară asupra Americii. Însă dacă Ucraina ar pierde acest război, Putin nu s-ar opri și întreaga Europă ar avea o problemă uriașă".

Străini în batalionul de voluntari naţionalişti

Batalionul "Karpatska Sich", în care a servit Savita Wagner, a fost înființat ca unitate de voluntari și abia mai târziu a fost integrat în armata regulată. Încă de la început, această formațiune a fost mai deschisă decât alte unități pentru străini, adesea fără cunoștințe de limbă ucraineană sau experiență de luptă.

Acest batalion are însă reputația de a fi ferm naționalist. Wagner relata că nu a observat acest lucru și că a întâlnit acolo doar "ucraineni obișnuiți". "Un muzician din Donețk, un antreprenor în domeniul textil, etc. Nu este o organizație extremistă”. Wagner s-a descris ca fiind apolitică: "Nu sunt afiliată niciunui partid. Sunt la centru. Nici cu stânga, nici cu dreapta".

Loc de veci la Kiev

Savita Wagner a fost ucisă pe 30 ianuarie de focuri de artilerie în apropiere de Svatove, în estul Ucrainei, în timp ce încerca să evacueze soldați columbieni răniți. În timpul cât a fost pe front, ea a salvat zeci de soldați răniți, spun camarazii ei.

În februarie, Wagner a fost înmormântată la Kiev cu onoruri militare, pe așa-numitul "Bulevard al Gloriei" din cimitirul militar. "Ne-am gândit că este corect să o lăsăm alături de camarazii ei", a spus mama ei, Ula Wagner, pentru DW. "Savita era pasionată de cauză, era atât de dedicată acesteia încât și-a dat viața pe front. Iar noi vom călători la Kiev o dată pe an pentru a o vizita".

Soțul Savitei Wagner, Karl S., vorbește despre planurile cuplului de a alterna între a trăi în Germania și în Ucraina, odată ce războiul s-ar fi încheiat. "Ucrainenii sunt atât de prietenoși”, spune el. Karl și-a susținut soția tot timpul, în pofida pericolelor la care aceasta s-a expus. "Pe de o parte voiam să se întoarcă. Pe de altă parte știam că ea făcea un lucru în care credea cu tărie. Savita a luptat pentru libertatea Europei, nu doar a Ucrainei. A plătit cu sânge preţul libertăţii, adesea considerată ca fiind de la sine înțeleasă în Occident".