Farsa tragică a sistemului universitar românesc

Preşedintele, Traian Băsescu, a ţinut astăzi cuvântarea de deschidere a conferinţei ministeriale dedicate educaţiei superioare în Europa (EHEA) şi a celui de-al treilea «Bologna Policy Forum» care se desfăşoară la Palatul Parlamentului din Bucureşti. Preşedintele a făcut câteva declaraţii care reprezintă un angajament puternic.

”Reforma învăţământului superior, a spus el, este în prima linie a agendei publice în România. Cred că viitorul aparţine celor consecvenţi şi curajoşi, de aceea eu am susţinut o reformă a educaţiei fără compromisuri. Am susţinut şi voi susţine soluţii corecte şi curajoase de modernizare a universităţilor şi resping soluţiile politicianiste", a mai spus preşedintele Traian Băsescu.

Aceste afirmaţii, dacă nu sunt pură retorică de circumstanţă, îl obligă pe preşedinte să promulge legea care a fost adoptată recent în Senat şi care trasează o linie despărţitoare mai clară între învăţământul public şi cel privat. Potrivit proiectului iniţiat de senatorii ex-PDL, Petru Filip şi Cătălin Croitoru, vor fi desfiinţate locurile cu taxă la universităţile de stat, care vor şcolariza numai numărul de studenţi finanţat integral de la buget. Este cu adevărat o reformă menită să ridice nivelul calităţii în universităţile româneşti, care au alunecat în ultimii 15 ani pe toboganul unei degradări fără precedent. Numărul prea mare al studenţilor care nu au calificările minime pentru a aborda studiile universitare reprezintă cauza principală a coruperii învăţămâtului universitar românesc. Reforma propusă de senatorii Filip şi Croitoru se corelează perfect cu bacalaureatul exigent instituit de ministrul Daniel Funeriu şi cu ordinul noului ministru Cătălin Baba, care permite reintroducerea examenelor de admitere la facultate.

Este evident pentru orice observator de bună credinţă că scăderea dramatică a nivelului educaţiei în şcolile româneşti ţine în primul rând de eliminarea vechiului sistem de selecţie şi de înlocuirea lui cu un criteriu pecuniar. Oricine şi-a permis să plătească taxele de admitere a putut intra la marile universităţi fără să fi dovedit în prealabil că are calităţile şi pregătirea necesară. În plus, pe măsură ce sistemul s-a degradat, cele mai multe locuri au început să fie ocupate de candidaţi complet nepregăţiti care veneau din şcoli şi licee în care notele şi examenele deveniseră o simplă prefecătorie.

Dacă se va trece peste lamentaţiile celor interesaţi în conservarea sistemului corupt de astăzi şi se va adopta această reformă, în 4, 5 ani de zile universităţile româneşti ar putea cunoaşte un veritabil reviriment.

Este foarte adevărat că desfiinţarea locurilor cu taxă, laolaltă cu aplicarea pe mai departe a unui bacalaureat exigent, va duce la scăderea semmnificativă a numărului de studenţi. Dar acest lucru nu este neapărat rău. România nu trebuie să crească numărul studenţilor în mod artificial, numai ca să se pună de acord cu statistica europeană. Ar fi un mod prin care românii s-ar înşela pe ei înşişi. Din nefericire, multiplicarea fără acoperire academică a numărului de studenţi a fost în România o politică de stat. Iată cum argumenta guvernul Boc, în luna octombrie 2011, faptul că se opune adoptării legii lui Filip şi Croitoru:

”În ceea ce priveşte propunerea de eliminare a învăţământului cu taxă din instituţiile de învăţământ superior de stat, menţionăm faptul că, în contextul în care România are încă un număr de studenţi la mia de locuitori mai mic decât media europeană, iar angajamentele externe ale României menţionează creşterea numărului de cursanţi în învăţământul terţiar, nu considerăm oportună limitarea dreptului la învăţământ pe alte criterii decât cele de calitate”.

Lăsând la o parte faptul că tocmai taxele limitează accesul studenţilor după alte criterii decât cele de calitate, observăm că Guvernul a căutat programatic să stimuleze creşterea numărului de studenţi ca să satisfacă criteriile pur formale ale europenizării României. Cu alte cuvinte Guvernul României se complace într-o simplă farsă: vrea UE x studenţi/1000 de locuitori, îi trecem pe toţi la bac, desfiinţăm examenele de la facultăţi

şi permitem apariţia universităţilor particulare ca ciupercile după ploaie. Tragedia este că guvernul României nu păcăleşte astfel statisticile europene, ci îşi păcăleşte propriul popor.

În fine preşedintele Băsescu a susţinut că doreşte o reformă a educaţiei ”fără compromisuri”. E momentul să o demonstreze.