Falimentul, umbra sistemului financiar mondial

Pentru a se face mai bine faţă turbulenţelor cauzate de criza financiară, ministrul american de finanţe şi şeful Rezervelor Federale propun crearea unui instrument statal cu ajutorul căruia băncile să preia creditele nerentabile.

Pe piaţa financiară mondială domneşte haosul şi nesiguranţa. După seria de cutremure economice care au zguduit America, departe de a se fi încheiat, a venit rândul continentului european să se întrebe: încotro? Încotro cu băncile, cu economiile de o viaţă ale oamenilor şi cu un sistem financiar extrem de volatil, aflat la un pas de colaps.

Scapă cine poate

Banca britanică HBOS s-a aruncat în ultimul moment în braţele Lloyds TSB. În Statele Unite, Morgan Stanley caută de asemenea un salvator pentru a ieşi din nisipurile mişcătoare ale crizei financiare, negociind momentan cu Casa de Economii Washington Mutual. În vreme ce giganţi economici ca Lehman Brothers au căzut şi vor continua să cadă victime ale crizei actuale, alte bănci sunt salvate în ultima clipă ori de intervenţia statului american, ori printr-o manevră de preluare de către o altă bancă.

Evoluţia îngrijorătoare a sistemului financiar mondial ridică invariabil întrebarea: Ce instituţie financiară urmează să dea faliment? În plină criză economică, cea mai gravă de la crahul financiar din 1929 încoace, piaţa financiară funcţionează după principiul „scapă cine poate”. Indubitabil,depresia economică care a cuprins întreaga lume poate reprezenta declicul decisiv înainte de apariţia recesiunii.

AIG, salvată „just in time”

Criza economică mondială poate fi analizată şi din perspectiva unei lecţii ce trebuie învăţată. Prea des s-a uzat de prognoze pozitive şi nefondate care vedeau viitorul pieţei financiare în culori optimiste şi prea nonşalant a fost avansată ideea că prosperitatea este posibilă fără muncă.

Pentru speculanţi aceste devize par a fi funcţionat fără probleme. Cel puţin pentru o vreme, căci situaţia actuală pare a frâna lăcomia de pe piaţa financiară.

Dincolo de atitudinea conjuncturală a profitorilor, deciziile guvernelor şi băncilor centrale din întreaga lume s-au dovedit a fi cât se poate de inspirate. Pentru a se evita dinamitarea sistemului financiar, băncile centrale acceptă să salveze de la faliment marile bănci şi cei mai importanţi actori de pe piaţa asigurărilor. AIG este un exemplu relevant în acest sens. Fiind una dintre cele mai mari companii de asigurări din lume, cu peste 100 de milioane de clienţi în 130 de ţări, prăbuşirea AIG ar fi fost catastrofală. Nu numai pentru americanii care şi-ar fi pierdut asigurările de viaţă, ci şi pentru multe bănci din lume ale căror credite sunt garantate de AIG.

Statul salvator

O analiză la rece aduce la suprafaţă două adevăruri despre actualele tribulaţii financiare. Chiar dacă pieţele financiare tremură în continuare iar incendiul economic este departe de a fi stins, prin deciziile salvatoare luate, guvernele şi băncile centrale au dat dovadă de realism şi fermitate.

Pieţele financiare sunt injectate constant cu dolari, euro, ruble şi yeni - o perfuzie financiară vitală pentru un sistem aflat la ananghie. În actuala criză financiară, statul joacă aşadar un rol salvator. Însă fără adoptarea unor decizii ferme de reglare a sistemului financiar, vor fi în continuare tratate efectele şi nu cauzele.