1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW
Educație

Experimentul ministrului Pavel Năstase

Horațiu Pepine
3 mai 2017

România nu este singura țară în care relevanța testelor PISA a fost pusă la îndoială. Surprinzător este însă caracterul rudimentar al analizei practicate de autoritățile din domeniu.

https://p.dw.com/p/2cHtF
PISA Test Deutschland Gymnasium in Straubing
Imagine: picture-alliance/dpa

Ce se mai întâmplă în Albania nu prea știm, dar grație ministrului Educației, Pavel Năstase, am aflat un fapt interesant: la testele PISA, școlile albaneze oferă participanților câte cinci dolari ca să ia examenul în serios și să rămână în sală până la capăt. Iar dacă tinerii albanezi se plasează în clasament puțin mai sus decât cei din România, ne sugerează ministrul, înseamnă că metoda dă roade.

Din aceste declarații ocazionale nu putem trage nicio concluzie despre ce va întreprinde pe mai departe Ministerul Educației, dar presupozițiile care le-au întemeiat merită toată atenția. În primul rând ministrul pare convins că testele PISA nu reflectă realitatea deoarece, după cum a mai spus tot el, ”Avem tineri foarte talentaţi, avem în corpul profesional oameni foarte bine pregătiţi”. Prin urmare singura explicație a eșecului nu ar putea fi decât aceea că elevii selectați (printr-un procedeu menit să asigure un eșantion statistic reprezentativ) nu iau examenul în serios. Ce-i drept am mai auzit această scuză și este posibil să conțină un dram de adevăr, dar ea nu poate să explice întregul eșec care se repetă de fiecare dată cu rezultate foarte apropiate între ele. În fine, important este că ministrul este convins că școala românească nu are ce să-și reproșeze, căci și elevii și profesorii ar fi în realitate foarte buni, mai buni, în orice caz, decât arată testele internaționale.

România nu este singura țară în care relevanța testelor PISA a fost pusă la îndoială. Surprinzător este însă primitivismul analizei. S-ar fi putut obiecta, de pildă, că școala românească are obiective diferite, că are alte ritmuri, că pune accent pe alte activități, în fine că ar exista o diferență de perspectivă care ne pune într-un dezavantaj relativ. În fine, experții ministerului s-ar fi putut întreba dacă cerințele precise ale testelor PISA ar avea cu adevărat un caracter universal sau dacă nu cumva ascund o perspectivă particulară din punct de vedere cultural. De fapt aceste întrebări au fost puse cu destulă insistență prin alte părți, dar răspunsul a fost mereu același: testele sunt cu adevărat relevante; ele propun situații perfect traductibile în diferite limbi și culturi. În plus testele PISA sunt o inițiativă occidentală, iar cele mai bune rezultate sunt înregistrate invariabil în Asia. Prin urmare nu există aici nicio părtinire ascunsă în structurile limbii sau ale unor practici tradiționale.

De fapt cea mai mare problemă nici nu sunt rezultatele PISA, ci faptul că autoritățile românești din domeniu și experții afiliați nu recunosc că există o problemă. Știm prea bine că o realitate apăsătoare este greu de suportat și că se manifestă mereu tendința refulării ei, dar știm la fel de bine că aceasta este calea cea mai comodă și totodată cea mai proastă. Ne complăcem pe mai departe într-o imagine de sine măgulitoare și camuflăm cu grijă toate eșecurile sau, dacă ele devin țipătoare, le punem pe seama nenorocului sau a istoriei neprielnice.

Am mai spune un singur lucru. Dacă ministrul Educației crede cu adevărat ce spune ar trebui ca, în ciuda tuturor contraindicațiilor, să-și pună în aplicare sugestia, cu titlul de experiment: să dispună ca la viitoarele teste PISA fiecare participant să fie ”premiat” cu o sumă semnificativă și, dacă rezultatele vor fi la fel de slabe sau nu cu mult mai bune, să tragă concluziile care se impun recunoscând, oficial, că avem o problemă. Ar fi un început.