Există, de fapt, o campanie pentru europarlamentare?

”Imaginează-ți că au loc alegeri europarlamentare și nimeni nu se prezintă la vot!” Această frază, ușor modificată, a poetului și istoricului american Carl Sandburg se potrivește și de această dată. ("Sometime they'll give a war and nobody will come” / n. red.).  Alegerile pentru Parlamentul European nu au mare trecere la public. Numai 43 la sută dintre cele 445 milioane de cetățeni cu drept de vot au fost la urne în 2014. Experții preconizează că nici la scrutinul de la sfârșitul lui mai, prezența nu va fi mult mai mare. Aceasta scade constant, de la primele alegeri europarlamentare, din 1979. În acele vremuri, participarea era de 62 procente. 

Fiecare pentru el

Mobilizarea votanților prin subiectul ”Europa” pare să fie dificilă. Nu există nici o campanie electorală comună, nici partide comune. În toate cele 28 de state luptă fierare pentru el, pentru că se votează după criterii naționale. Drept de vot internațional pentru UE nu există. Candidatul principal al creștin-democraților pentru șefia Comisiei Europene, Manfred Weber, poate fi votat numai în Germania, pentru că cetățeanul german Weber poate candida numai acolo. Chiar și în Germania, doar un sfert din populație îl cunoaște, de fapt, pe Manfred Weber. 

Sute de partide, care sunt numai parțial afiliate celor opt ”familii europene”, concurează pentru mandate la Strasbourg. Postere electorale comune, sloganuri sau publicitate electorală, așa cum le vedem la scrutinuri naționale, sunt aproape inexistente. Pe 15 mai va avea loc singura dezbatere televizată, în care vor fi prezentați candidații principali ai partidelor, o dezbatere organizată de televiziunile publice din UE. Dar nici măcar aceasta nu va fi difuzată peste tot live. 

Numai o dezbatere cu toți candidații

Numai în câteva state membre - Italia, Franța, Germania și Olanda - candidații principali ai partidelor europene se vor întâlni pentru dezbateri. Primul dintre cele două dueluri din Germania, între Manfred Weber (Partidul Popular European) și olandezul Frans Timmermans (Social-Democrați) va fi produs marți de către televiziunea publică germană, ARD. 

La Bruxelles își pun deja mulți întrebări cu privire la conceptul candidaților de vârf, pentru că, în realitate, nici Weber și nici Timmermans nu prea au șanse să devină președinți ai Comisiei Europene. Manfred Weber ar avea nevoie de o coaliție solidă cu social-democrații, cu liberalii și poate chiar cu ecologiștii, pentru a fi ales. Frans Timmermans are, în calitate de candidat pentru grupul social-democrat aflat în abruptă scădere, și mai puține șanse decât Weber. Mai probabi este ca șefii de stat și de guvern ai UE să scoată din pălărie un candidat sau o candidată nouă pentru șefia Comisiei Europene. Pentru ce mai e nevoie atunci de o dezbatere televizată cu doi candidați care oricum nu vor ajunge în acest post? 

Voturi de la electoratul cu viziuni de dreapta

Mulți politicieni europeni văd scrutinul europarlamentar de la sfârșitul lui mai ca pe un ”vot al sorții”, un vot decisiv. Printre ei - președintele Franței, Emmanuel Macron, care a publicat în martie, la începutul campaniei, un manifest pentru reformarea din temelie a Uniunii Europene, atât de amenințată. La polul celălalt se organizează populiștii de dreapta din UE, mult mai eficient și mai vizibil decât la alte alegeri precedente. Avându-l ca lider pe ministrul italian de Interne, radicalul de dreapta Matteo Salvini, se reunesc populiștii de dreapta din Italia, Franța, Germania, Austria și Ungaria. Experții cred că aceștia ar putea aduna voturi de la electoratul cu viziuni de dreapta și de la cetățenii furioși, astfel încât să ajungă să obțină 20 de procente din locurile Parlamentului European. 

Candidații de dreapta sunt consiliați de strategul electoral american, Steve Bannon, care l-a ajutat pe populistul Donald Trump să câștige alegerile prezidențiale din SUA. Bannon a declarat deja în vara trecută că partidelor tradiționale de centru din Europa le lipsesc ”elanul, puterea și tinerețea”, pentru a câștiga alegerile. Bannon și Salvini doresc să schimbe radical Europa din interior. Oare vor puncta mai bine în fața electoratului decât partdidele liberal-democrate? 

De 28 de ori alegeri europarlamentare

În general, în campaniile electorale din cele 28 de state care poartă mantia Uniunii Europene, este vorba despre subiecte total diferite. În Germania, importante sunt taxa pe CO2, filtre de upload pe internet sau viitorul Marii Coaliții de la Berlin. În Ungaria, se merge pe respingerea migranților și salvarea creștinismului. În Italia, alegerile europene sunt un test pentru cât de multe voturi va primi partidul radical de dreapta, Lega, la alegerile naționale. 

În Spania, alegerile europarlamentare sunt un fel de a doua rundă a alegerilor naționale, care tocmai au avut loc. În Belgia nu vorbește nimeni despre Europa, pentru că în aceeași zi se alege parlamentul național. În Cehia, reforma legii drepturilor de autor și filtrele de upload sunt cele mai importante subiecte. Partidul Piraților se află acolo pe locul al doilea. În Polonia, alegerile europene sunt tot un test pentru competiția între partidul populist de dreapta, PiS, și opozoția moderată, la alegerile naționale din toamnă. În Slovacia, scrutinul europarlamentar nu interesează pe nimeni. La ultimele alegeri, participarea la vot a fost de numai 13 la sută. În Marea Britanie, alegerile europarlamentare, pe care nu le dorea nimeni, vor deveni un al doilea referendum pentru Brexit. Lista intereselor naționale poate merge mai departe. 

Mai puțini bani penru Europa

Oare sunt partidele europene atât de adormite și de slabe precum spune Steve Bannon? O privire asupra statisticilor de la alegerile precedente arată că familiile partidelor europene cheltuie prea puțini bani pe camapanii electorale. Partidul Popular al lui Manfred Weber a investit 1,67 milioane de euro în campanie. Liberalii și mai puțin - doar 260.000 euro. În Germania, marile partide naționale, conservatorii creștin-democrați și social-democrații au investit un buget mult mai mare, 10 respectiv 11 milioane de euro, dar această sumă este tot de două ori mai mică decât la alegerile naționale. 

Partidele mai au mult de lucru până să-și facă cunoscute programele sau candidații. Cine a auzit, de pildă, de Nico Cué? Oțelarul spaniol pensionat dorește și el să devină președinte al Comisiei Europene. Candidează din partea Sângii Unite. 

Economia e cea mai importantă

Dar ce îi interesează cu adevărat pe europeni? Parlamentul European a încercat să răspundă acestei întrebări în mod regulat, prin Eurobarometru. Economia, șomajul în rândul tinerilor, migrația și schimbările climatice sunt subiecte de interes pentru cetățenii Europei. Majoritatea lor doresc să rămână în Europa, conform sondajului realizat în februarie 2019, în afară de Marea Britanie, Cehia și Italia. În medie, 61 procente din cetățenii europeni consideră că Uniunea Europeană este benefică pentru țara lor. Numai 20 la sută dintre cei întrebați cred că vor putea schimba ceva prin votul lor. Bruxellesul și Strasbourgul par a fi prea îndepărtate.