Există cu adevărat o Europă de Mijloc?

Europa Centrală, a Treia Europă sau Europa de mijloc are o adresă fixă: oraşul Triest, un armonios conglomerat de culturi, etnii şi mentalităţi care au convieţuit respectîndu-se, fără a se iubi dar şi fără a se răni: italieni, croaţi, sloveni, austrieci, germani, unguri, sîrbi, greci, albanezi…

Mai mult decît o stare de spirit

Chiar dacă există mai mult sub forma unei stări de spirit şi a unei conştiinţe identitare decît sub cea a unei entităţi geografice şi politice, Europa de Mijloc îşi are propriile izvoare pe care Claudio Magris le caută neobosit în peisaj, în chipul oamenilor, al aşezărilor şi oraşelor sau în sălile bibliotecilor.

Cînd le află, autorul - devenit celebru mai ales cu cartea sa închinată Dunării, biografiei marelui fluviu - se aşterne pe scris, la masa unei cafenele din Triest. Acolo, Magris a avut, încă înainte ca zidul despărţitor al Berlinului să se fi prăbuşit, viziunea unei Europe fără sîrme ghimpate şi fără oprelişti insurmontabile.

Cînd viziunea devine realitate

Acum, la împlinirea a două decenii de la încetarea războiului rece, scriitorul italian, profesor universitar, germanist şi erudit, este răsplătit cu Premiul Păcii, de către Asociaţia Librarilor Germani.

Faptul că decizia acordării prestigioasei distincţii europeanului împătimit care este Claudio Magris, a fost luată imediat după absenteismul fără precedent la scrutinul european, evidenţiază oportunitatea politică şi funcţia spiritual-umanistă a unui premiu care răsplăteşte de fapt un angajament şi o operă.

O colecţie de premii

Nu este singurul. Premiul Păcii se adaugă unei liste impresionante de distincţii pe care Claudio Magris, născut la 10 aprilie 1939 la Triest, le-a dobîndit pînă acum: Premiul Strega, Premiul Erasmus, Premiul Cărţii la Leipzig, Premiul Prinţul de Asturia, Premiul Austriac de Stat pentru Literatură Europeană…

Deşi va lua în primire Premiul Păcii abia la toamnă, conform tradiţiei, la Salonul Internaţional de Carte de la Frankfurt pe Main, Claudio Magris, unul din autorii preferaţi ai publicului cultivat a fost deja răsfăţatul presei a doua zi după comunicarea deciziei juriului Asociaţiei Librarilor Germani.

Spre deosebire de FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG care, fără a aduce în discuţie legitimitatea deciziei îşi exprima totuşi mirarea faţă de opţiunea juriului, în vremuri de restrişte economică şi dezordini politice pe glob, în favoarea unui scriitor „atemporal şi estet”, SÜDDEUTSCHE ZEITUNG considera cum nu se poate mai nimerită şi exemplară alegerea făcută.

Premiul nu răsplăteşte un autor suit în turnul de fildeş sau pierdut în speculaţii hiperintelectuale şi înalte jocuri de idei academice, ci un autor lucid, angajat, un spirit liberal, căruia încă la vîrsta de 24 de ani i-a ”reuşit” o genială teză de doctorat consacrată „Mitului habsburgic în literatura austriacă”.

Elogiul unei Europe sub spiritul toleranţei

Cărţile care au urmat l-au acreditat pe Claudio Magris în diversele sale ipostaze - istoric, eseist, povestitor, romancier, publicist - drept un redescoperitor al Europei de Mijloc, ca realitate, dincolo de utopie, himeră şi mit.

O Europă ale cărei urme materiale, dar mai ales spirituale, dăinuie în unele ţinuturi ale României, Ungariei, Ucrainei, Sloveniei, Cehiei şi Poloniei, Croaţiei şi Italiei. Sub titlul generic „A Treia Europă”, în România, o fundaţie şi o colecţie de carte, editată la Polirom, atestă existenţa acestor preţioase „relicve de civilizaţie şi spiritualitate”.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Vlad Drăghicescu