Europa, orfană de încă un liber-cugetător

Pe urmele lui Descartes, Leszek Kolakowski a cultivat îndoiala metodică, verificînd neobosit dacă nu cumva ideile contrare celora pe care el le îmbrăţişase, ar fi cele „corecte.”

Cotitura făcută de la aderarea la ideologia de stînga, de la un „marxism umanist”, la adoptarea unor poziţii liberal-conservatoare, cu scepticismul de rigoare, nu s-ar fi produs dacă Leszek Kolakowski nu ar fi recurs şi la procedee asemănătoare cu celebrele demonstraţii prin absurd, tocmai pentru a se convinge de justeţea ideilor proprii. Şi din acest motiv, el a mai fost poreclit „Socrate din Varşovia.”

În anii 60, conferinţele sale în capitala Poloniei făceau săli arhipline, trădînd nevoia de filozofie şi idei a unei populaţii supuse bombardamentului propagandistic al dictaturii comuniste. În 1959, în strălucitul eseu „Preotul şi filozoful”, Kolakowski susţine teza potrivit căreia filozofia nu s-ar fi desprins niciodată cu adevărat de teologie. În fond, ambele oferă răspunsuri diferite aceloraşi întrebări. Permanenta tensiune dintre credinţă şi raţiune, cu final deschis, este doar una din liniile de forţă ale gîndirii filozofului european.

Născut în 1927 la Radom, Leszek Kolakowski îşi pierde tatăl, ucis de Gestapo în timpul ocupaţiei naziste. Ororile naţional-socialismului îl vor determina pe viitorul filozof să adere la partidul comunist. Studiază filozofia şi teologia. De marxism se va detaşa pe cînd se afla încă în Polonia. In 1968, profesor la Universitate, se alătură mişcărilor protestatare studenţeşti, un curaj pe care-l va plăti scump: i se interzice să mai predea. Kolakowski emigrează în occident.

La marile universităţi la care va preda, va trece drept unul din cei mai reputaţi „experţi” în marxism, pe care altminteri îl şi considera "cea mai mare fantasmagorie a secolului XX”, reuşind cu argumentele expuse în tratatele şi eseurile sale să-l delegitimeze.

În scrierea intitulată ”Omul lipsit de alternative. Despre posibilitatea şi imposibilitatea de a fi marxist”, Kolakowski, în inimitabilul său stil aforistic, consideră că evoluţia marxismului a transformat ştiinţa "într-o mitologie", într-o „materie moale, din care coloana vertebrală a raţiunii a fost înlăturată”. Este convins că în cele din urmă, marxismul va împărtăşi aceeaşi soartă cu creştinismul dogmatic.

Filozoful german Jürgen Habermas l-a chemat la Universitatea din Frankfurt, unde i s-a oferit postul de profesor la catedra lui Theodor Adorno. Kolakowski , între altele şi autor al pamfletului „Ce înseamnă socialismul?” refuză, fiindu-i dat să afle că dogmatismul stîngii era încă foarte vital în occident: membrii seminarului de filozofie semnaseră o petiţie prin care l-au declarat pe invitat, profesor la Universitatea din Berkeley, drept „persona non grata”.

Pe continentul american, Leszek Kolakowski a fost unul din apărătorii „eurocentrismului” într-o epocă în care o anumită parte a intelighenţiei universitare, cuprinsă de febra hipercorectitudinii politice, vitupera împotriva acestui concept.

Forţa Europei - susţinea tenace filozoful polonez - rezidă şi în curajul ei autocritic, ceea ce îndrituieşte cultura europeană să-şi revendice superioritatea şi nu numai să-şi apere valorile, ci să le şi răspîndească, acreditînd astfel caracterul lor universalist.

Maestru al ideilor de anvergură, formulate concis, aforistic, al „micilor tratate despre marile probleme”, Leszek Kolakowski a conferit filozofiei şi filozofării o rar întîlnită forţă de seducţie.

A trasa cu o singură mişcare de penel traiectoria evoluţiei omenirii de la epoca de piatră pînă azi, în doar cîteva propoziţii, aşa cum a făcut-o Leszek Kolakowski, este o performanţă de care puţini filozofi se mai pot simţi în stare:

„Dacă noile generaţii nu s-ar fi revoltat neîncetat împotriva tradiţiilor moştenite, am fi trăit şi azi în peşteri. Dacă revolta împotriva tradiţiilor moştenite ar fi devenit dintr-o dată universală, am fi ajuns din nou în peşteră.”

Autor: Rodica Binder

Redactor: Robert Schwartz