Un pic de empatie, vă rugăm!

"Chimie germană autentică" - un slogan care, deşi îi înfioară pe unii polonezi, a devenit garanţia calităţii după 1989. Orice gospodină poloneză poate să jure că numai detergenţii şi produsele de curăţat fabricate în Germania sunt cu adevărat germane, adică de cea mai bună calitate. Mulţi sunt convinşi că produsele aceluiaşi brand, dar fabricate în Polonia, nu sunt bune la nimic: "Persil" nu e chiar "Persil", iar "Omo" nu este acel "Omo" pe care-l găseşti în Republica Federală.

Iată de ce "chimia germană autentică", a continuat să rămână o etichetă populară, numele de cod al calităţii, nu numai la tarabe, în pieţe, de-a lungul frontierei poloneze cu Germania, ci şi în magazinele din oraşul meu natal, Varșovia.

Mama mea obişnuia să bată oraşul în lung şi-n lat pentru a cumpăra, la preţ dublu, saci grei de detergenţi. Chiar dacă acum sunt adult, locuiesc la mai bine de șase sute de kilometri depărtare de mama şi îmi spăl hainele singur, ea încă îşi aminteşte cu mândrie acele vremuri. "Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru ca voi să nu ieşiţi din casă precum vagabonzii, îmbrăcaţi în haine spălate superficial".

Europeni "second class"

Este convingerea fermă a numeroși locuitori din Europa Centrală, că ei sunt eternii europeni "second class". Această idee a marcat şi prima deplasare oficială în străinătate a noului premier polonez, Mateusz Morawiecki.

Călătoria l-a dus tocmai la Budapesta, unde au fost rostite cuvinte înălţătoare. Omologul său maghiar, Viktor Orbán, care a postat pe Facebook un vers din imnul polonez - "Polonia nu a pierit încă, ea va fi cât vom fi și noi" - a subliniat că Europa Centrală funcţionează astăzi în mod strălucit. În 2004, când a avut loc aderarea celor două ţări la UE, nimeni nu ar fi crezut că Polonia şi Ungaria se vor putea numi "motoare ale Uniunii Europene"

Mesajul premierului maghiar a fost potenţat de presa favorabilă Partidului Dreptate şi Justiţie, aflat la guvernare. Într-un comentariu apărut imediat după afirmaţiile lui Viktor Orban, influentul cotidian Gazeta Polska a scris: „Așa-numitele state ale vechii Uniuni Europene nu înțeleg problemele și interesele Europei Centrale şi de Est. Astfel, Polonia trebuie să creeze o alianţă de țări prietene, care să ofere o voce acestor probleme și interese".

Sentimente rănite şi înţelegere limitată

Sentimentele rănite sunt rezistente la argumente. Aşadar, nu contează prea mult că Orban pare mai degrabă un tip pragmatic, ale cărui abordări față de unele capitole considerate strategice de către polonezi, intră în coliziune cu interesele Varșoviei.

Opoziția politică față de Morawiecki și presa aferentă pot să scrie cât vor despre atare lucruri, pentru că ei nu-i mai conving decât pe cei deja convinși. Sentimentele rănite, se ştie, pot fi tratate cu empatie. În relațiile interpersonale, empatia are efecte de vindecare. La fel se întâmplă şi în cazul sentimentelor colective. Gazeta Polska transmite cu maximă elocvenţă trăirile polonezilor, care se simt neînțeleşi și doresc să îşi facă auzite nevoile.

În zilele noastre, Europa face cu multă plăcere recurs la memorie. Este un lucru onorabil, mai ales că majoritatea victimelor celui de-al Doilea Război Mondial și ale colonialismului au murit deja. Însă acum este imperios necesară întreținerea relațiilor dintre noi, europenii. Uniunea Europeană este ea însăşi un fel de relație, reglementată nu numai de tratate menite să ofere cadrul adecvat traiului în comun, ci mai ales de sentimentele cetăţenilor europeni, convinşi că împărtăşesc nu doar convingeri similare, ci şi că între ei există o emoțională.

Cuvinte potrivite şi nepotrivite

Nu ştim dacă Henkel sau Unilever fabrică intenţionat produse de calitate îndoielnică pentru pieţele din Europa Centrală. Foarte probabil, această presupunere nici nu poate fi dovedită. La fel de puţin se poate demonstra şi că Germania sau Franţa au ticluit o politică europeană care urmăreşte să afecteze interesele Europei Centrale, după cum susţin unii.

Într-o relaţie fericită nu contează prea mult să ai dreptate, ci să îţi poţi exprima nevoile, să fii ascultat şi să-l asculţi la rândul tău pe cel de lângă tine, ambii parteneri venind în întâmpinarea dorinţelor celuilalt.

Ar fi prea naiv să aşteptăm ca marile concerne şi guvernele să urmeze acest model, demonstrând empatie? Să îşi asume responsabilitatea pentru rănile colective? De ceva timp, în bună parte din presa occidentală, precum şi în discursuri politice, există o inflaţie de avertismente despre derapajele de dreapta ale Poloniei şi nu numai.

Sincer să fiu, m-am săturat până peste cap de aceste jelanii, lecţii, indignări, polarizări şi, finalmente, de alimentarea duşmăniilor. Cuvintele empatice au darul de a vindeca. Însă, dacă te apuci să rosteşi cuvinte nepotrivite, în momente nepotrivite, relaţiile se destramă. Oameni care cândva se iubeau devin dușmani și brusc niciun cuvânt nu mai poate schimba nimic.

Stanisław Strasburger, născut la Varșovia, este scriitor și manager cultural. Este autorul cărţilor "Obsesia.Liban" și "Comerciantul de poveşti". Locuiește alternativ la Berlin, Varșovia și în diverse orașe mediteraneene.