1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Europa mea: Un peşte cu plămâni

15 aprilie 2017

Limba autohtonilor este cheia care le deschide inima, afirmă Rumjana Zacharieva. Scriitoarea a emigrat din Bulgaria în Germania. Un apel literar adresat tuturor cititorilor săi.

https://p.dw.com/p/2bHXL
DW Gastkolumnistin Rumjana Tacharieva
Imagine: DW/Z. Arbutina

Să nu ai teamă dacă naufragiezi în Germania, străinule. În faţa ta se află o metamorfoză, exact la fel cum s-a aflat şi în faţa mea când mi-am părăsit Bulgaria natală.

Pe atunci "eram un peşte. Îmi era bine în apă. Dar subit, bronhiile mele nu au mai funcţionat. S-a constatat că devenisem un peşte cu plămâni. O momeală a apărut. M-am trezit într-un coş şi vorbeam limba oamenilor. Am fost acceptat - ce exemplar frumos - un peşte cu voce şi plămâni. În persoana mea au survenit toate transformările milenare de la peşte la om. Am reuşit. Nu mai sunt de mult un exemplar frumos. Dar încă nu pot să înot aşa cum trebuie."

A doua patrie

Cu 46 de ani în urmă, noi străinii eram priviţi în Germania ca nişte exemplare miraculoase. Eu mă mir încă şi în ziua de azi, în sens pozitiv. Nu trebuie să fi studiat în Germania pentru a fi un cetăţean de vază. Aici minorităţile etnice sunt respectate, cum ar fi romii sau evreii, mult mai firesc şi consecvent decât în fostele ţări ale blocului de răsărit. Aici străinii sunt mult mai puţin împărţiţi în "străini buni" şi străini răi", decât în fosta RDG sau în regiunea balcanică. Şi persoanele cu handicap sunt în Germania membri la fel de valoroşi ai familiei şi societăţii - şi aduc mulţumiri pentru această experienţă.

"Frica mea nu are paşaport. Nu are cetăţenie. Se naşte în fiecare zi, cu alte cuvinte astăzi. Născut unde? În est, poate, ar fi răspunsul la această întrebare. Sau aici, în ţara limbilor materne pierdute. În pragul unei atingeri. Seara în faţa ecranului, la ora opt. Frica mea face faţă. Permis de sejur nelimitat, cu drept de muncă. Semne particulare - culoarea ochilor: fără frontiere."

Este adevărat, numeam Germania, a doua mea patrie, "ţara limbilor materne pierdute". Tocmai am tradus şi rescris romanul meu din copilărie "7 kilograme de timp" în limba mea maternă, bulgara, după mai bine de 30 de ani. Şi am tendinţa de a numi Germania "ţara limbii materne regăsite".

Limba este cheia

Nu uita niciodată. Germana este aici limba maternă. Indiferent de ţara în care te trezeşti, limba autohtonilor este cheia care îţi va deschide uşa spre inimile lor. Germana este primul şi cel mai important mijloc de transport în comun, care te va duce în portul noii tale patrii. În Germania felul tău de a fi diferit va fi respectat şi nu vei fi silit să fii mai german decât germanii. Iar tu, care ai părăsit apele natale te vei bucura de libertatea de a avea opinii proprii şi alternative, de a porni pe un nou drum.

"Supravieţuirea a fost primul său gând, când peştele se trezi pe plajă. În faţa lui se aflau deja un patruped sau un biped care l-a întors de câteva ori pe toate feţele. Peştele îi cam mirosea a mare, îi era străin şi alunecos aşa că l-a lăsat deoparte. În disperarea sa, peştele s-a ridicat în capul oaselor şi a vrut să facă un prim pas. Nu vei reuşi niciodată să mergi, a spus patrupedul sau bipedul către peşte. Nu face nimic, a răspuns peştele, eu vreau să zbor!"

(Citatele cursive sunt fragmente din poeziile lui Zacharievan din volumul "Am Grunde der Zeit")

Rumjana Zacharieva este scriitoare germană de origine bulgară, realizator de programe radiofonice şi traducătoare. Este membră a asociaţiei scriitorilor Deutscher PEN. Trăieşte din 1970 la Bonn.