Teama de pasivitatea germană

În 2011, Radosław Sikorski, pe atunci ministru de externe al Poloniei, făcea o declaraţie îngrijorătoare. În faimosul lui discurs de la Berlin, el se referea la marea teamă faţă de pasivitatea germană, mult mai periculoasă decât acţionismul german. Şapte ani mai târziu, în plină luptă politică pentru salvarea Europei unite, cuvintele lui Sikorski capătă altă valenţă. Menţinerea unităţii europene şi consolidarea ei trebuie să fie prioritare pentru al patrulea Cabinet Merkel. O continuă ezitare a germanilor ar avea urmări grave. 

Guvernul naţional-conservator din Polonia va contrazice în mod sigur prognozele mele. După ce Partidul Lege şi Jutiţie (PiS) a preluat puterea, ţara mea se distanţează tot mai mult de Europa. Este un proces consecvent, observat şi în îngrădirea justiţiei, a libertăţii presei şi a drepturilor civice. Justiţia din Polonia, fie că vorbim despre tribunalele normale sau despre Curtea Constituţională, se află sub controlul guvernanţilor, iar presa este exclusiv dedicată propagandei PiS. Pentru naţional-conservatori, UE ar trebui să se limiteze la o comunitate a statelor suverane. În plus, instituţiile europene ar trebui să piardă din influenţă, pentru a nu mai fi în măsură să penalizeze guvernele care nu respectă statul de drept. Altfel spus, este interzis amestecul în treburile interne.

Vechea sciziune reînvie

Această viziune asupra Europei nu este doar pe placul Poloniei. Viktor Orban, puternicul politician din Ungaria, are o poziţie similară. Chiar şi politicieni din România şi Bulgaria, avertizaţi de mai multe ori de Bruxelles din cauza încălcării principiilor statului de drept şi a corupţiei, doresc să se elibereze de sub controlul UE. Şi dacă analizăm şi declaraţiile preşedintelui Zeman, care doreşte şi el să aducă presa sub controlul guvernului, atunci nu mai există nicio îndoială că Cehia va fi următorul stat care va întoarce spatele Europei.

Când, în toamana anului 2011, Sikorski acuza Germania de pasivitate în Europa, el încerca, provocând, să atragă o implicare mai activă pentru cauza comunitară. Declaraţia lui de atunci era surprinzătoare, pentru că un politician important al ţării care a suferit atât de mult în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cerea polonezilor să nu mai aibă niciun fel de teamă faţă de Germania sau de germani. Cuvintele lui Sikorski au fost, pe bună dreptate, considerate o dovadă a depăşirii definitive a vechii sciziuni dintre est şi vest.

Populismul naţionalist din estul Europei atestă însă reînvierea vechii sciziuni. O parte din Europa de Est, în frunte cu Polonia, se situează în evidentă opoziţie faţă de valorile europene. În plus, în occident se reactualizează o veche teorie, pe baza căreia acceptarea Poloniei, Ungariei sau a Bulgariei în structurile comunitare a fost o greşeală, având loc prematur. O parte din propunerile preşedintelui francez Emmanuel Macron pentru reformarea UE ar trebui considerate drept o încercare de a fonda un grup elitist în cadrul UE. Ceilalţi ar fi cei care nu au aderat încă la zona euro.

Consolidarea vizibilă a Europei

Populismul înfloreşte, pentru că Europa este mult prea slăbită. Nu a fost în măsură să rezolve criza imigraţiei şi nici să atragă respectul est-europenilor pentru valorile europene. Singura soluţie rămâne consolidarea vizibilă a Europei. O sarcină care nu poate avea succes fără implicarea germanilor.

Angela Merkel nu are voie să accepte adâncirea sciziunii. Este nevoie de talentul diplomatic al cancelarei, pentru a-i convinge pe vecinii occidentali că Europa ar fi mai slabă fără Polonia, de exemplu. Iar polonezilor trebuie să li se spună clar că renunţarea la democraţie aduce mari prejudicii ţării. Şi dacă la Varşovia se va menţine stilul semi-autoritar, atunci cancelara trebuie să să intervină cu curaj. UE trebuie să reacţioneze în relaţia cu Polonia. Tolerarea ignorării consensului european dăunează întregii comunităţi. Dacă Polonia nu înţelege, atunci trebuie să accepte consecinţele.

O Polonie care se abate de pe drumul democraţiei nu este singura problemă a Europei. După şocul indus de Brexit, singura scăpare pare a fi doar continuarea drumului european. Integrarea europeană trebuie aprofundată. Angela Merkel trebuie să abordeze această temă în actualul mandat. Presiunea asupra Europei creşte din toate părţile. Donald Trump ne ameninţă cu un război comercial, Vladimir Putin cu rachetele şi tancurile lui. La acestea se mai adaugă ameninţările turceşti lansate de Erdogan. Exact sub aceste presiuni se poate iniţia ceva bun, doar dacă Angela Merkel are curajul de a se lansa pe acest teren minat. După cum spunea Sikorski în urmă cu şapte ani, trebuie să ne temem de pasivitatea germană.

Bartosz T. Wielinski este şeful redacţiei externe al  "Gazeta Wyborcza", cel mai important cotidian din Polonia.