Noua Românie

De mai bine de 25 de ani, România se află pe un drum al înnoirii. O ţară care, asemenea câtorva alte ţări foste comuniste, se luptă cu rămăşiţele dictaturii. Este un drum cu urcuşuri şi coborâşuri. Un pas înainte, doi înapoi. Apoi, din nou, doi înainte şi unul înapoi. Şi aşa mai departe. În România au tot apărut crize, dar şi senzaţia că ţara se prăbuşeşte, de fiecare dată, în haos şi catastrofe. Însă, cumva, ţara reuşeşte să înainteze. Cum va fi de această dată?

De câteva zile şi nopţi, atât în Bucureşti, cât şi în alte oraşe din ţară au loc proteste masive. Oamenii au ieşit pe străzi pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de guvernul ales cu numai o lună în urmă. Ba chiar şi unii alegători ai partidelor de guvernământ consideră că statul de drept este periclitat de noile decizii luate de noii aleşi.

De data aceasta, la proteste nu este vorba despre majorări salariale, scăderea impozitelor sau alte înlesniri. Strada nu discută respingerea proiectelor de lege care urmează să fie prezentate în legislativ, ci modul netransparent, ascuns, în care au fost date ordonanţe de urgenţă de către guvernul condus de Grindeanu. Modificările au implicit menirea de a achita politicieni deja condamnaţi şi de a relaxa pedepsele pentru abuzul în serviciu. Printre protestatari s-a aflat şi preşedintele Klaus Iohannis, care, între timp, a atacat decizia executivului la Curtea Constituţională.

Preşedintele Iohannis încurajează poporul

Nu este prima dată când un șef de stat se ridică împotriva propriului guvern. În 1944, Regele Mihai I a încheiat dictatura militară a mareşalului Antonescu printr-o lovitură de stat regală. Prin urmare, alianța militară între Reich-ul german şi mareşalul Antonescu a luat sfârşit.

De data aceasta, președintele Republicii s-a amestecat printre oameni și încurajează poporul să își exercite drepturile democratice.

Acum mai bine de un an, protestele de stradă din România au adus la căderea guvernului. În mod ciudat, același partid a fost reales în mod democratic în decembrie 2016. Nivelul de participare nu a fost deosebit de mare. Din cei aproximativ 40 la sută de alegători eligibili, 45 la sută au votat cu socialiștii. Aceştia din urmă au făcut mare paradă de prosperitatea pe care ar trebui s-o aibă toți românii și a făcut promisiuni tentante pe care intenționează, în cea mai mare parte, să le şi pună în aplicare. Prețul: alegătorii trebuiau să închidă ochii atunci când se încearcă relaxarea legilor anti-corupție. Prosperitate versus renunțarea la intransigenţă și la dreptul de participare democratică.

Acest plan nu pare că a funcţionat. Pentru că spectrul politic nu a avut prea multe de oferit, mulți alegători tineri au ales, din disperare, să nu voteze la ultimele alegeri. Însă ei au reușit, acum, să realizeze la timp că a lăsa viitorul ţării şi al lor în mâinile "vechii garde" nu poate constitui o soluţie

Mulţi alegători se simt trădaţi

Cel târziu după ce noul guvern a anunțat ordonanţele de urgenţă, din ce în ce mai mulți alegători au înţeles că li s-a întins o capcană. Dorinţa de a da un decret cu o astfel de grabă şi de a pune în aplicare decizii importante atât de rapid, a trezit suspiciunile multor cetățeni. Secretomania a declanșat furie și rezistență. O mare parte a electoratului român are impresia că interesele lor au fost trădate şi abuzate de clasa politică aflată la conducere.

Dintr-o dată, oameni tineri şi mai puţin tineri, care nu au fost niciodată până acum la o demonstrație şi care înainte nu erau interesaţi de politică, precum și alții care au întors de multă vreme, cu lehamite, spatele politicenilor, s-au activat. Au priceput că se încearcă gâtuirea democraţiei şi că viitorul lor este pus în pericol, motiv pentru care participarea la demonstraţii este obligatorie.

Plini de iniţiative creative, înarmaţi cu sloganuri deştepte şi bine organizaţi, oamenii au ieşit în stradă în pofida frigului. Conştiinţa lor civică şi politică s-a trezit. Implicarea în societate a prins şi ea aripi. Protestatarii fac parte din generaţii, pături sociale şi partide diferite. Unii au experienţă politică, alţii nu. Ceea ce impresionează este faptul că ei sunt din ce în ce mai informaţi, mai bine educaţi şi "dotaţi" din punct de vedere politic şi, tocmai de aceea, din ce în ce mai puţin dispuşi să fie masă de manevră.

Numărul protestatarilor creşte de la o zi la alta. Poziţia guvernului este din ce în ce mai şubredă. Deocamdată, executivul apără decizia luată şi susţine că demonstraţiile sunt coordonate din străinătate. Cu toate acestea, au apărut primele demisii, argumentate din punct de vedere etic, precum aceea a ministrului pentru Mediul de Afaceri, Florin Jianu.

Tânăra societate civilă s-a maturizat

Noile evenimente politice au scos ţara din letargie. Strada şi-a reluat funcţia de corector al greşelilor guvernamentale. Dacă privim la istoria Europei constatăm, însă, că puterea străzii poate fi şi nocivă. De aceea, este de dorit ca guvernul să fie responsabil şi funcţional, să permită dialogul şi să accepte că diferenţele de opinii pot fi atât o binecuvântare, cât şi o provocare. Şi, desigur, să continue dialogul cu opoziţia.

România se află pe drumul înoirii şi schimbării. Societatea ei civilă capătă o voce din ce în ce mai critică, inclusiv la adresa ei însăşi şi este conştientă de responsabilitatea ei. Însemnătatea acestei societăţi civile este în creştere. Conştientă este aceasta inclusiv de puterea pe care o are şi de responsabilitatea care decurge din această forţă. De asemenea, pare că începe să aibă o încredere crescândă în capacitatea ei de a lua decizii. Este o societate civilă tânără aflat în drum spre maturitate şi pregătită să facă faţă încercărilor vremurilor noastre. Aceste constatări nasc şi speranţe, în pofida nefericitei situaţii politice din acest moment. Acest proces de maturizare a societăţii civile din România este, totuşi, ireversibil.

Carmen-Francesca Banciu este o publicistă germană de origine română. Începând din noiembrie 1990 trăieşte la Berlin, unde organizează seminarii despre scrisul creativ. Din 1996 scrie şi în limba germană. În ultima vreme a publicat volumele "Briză uşoară în paradis" şi "Berlin is My Paris - Stories From the Capital".

Autor: Carmen Francesca-Banciu / vd