Europa mea: Macron și Orban forțează Germania la un exercițiu de reflecție | Europa | DW | 23.11.2019
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Europa

Europa mea: Macron și Orban forțează Germania la un exercițiu de reflecție

Președintele francez și premierul maghiar se reunesc în calitate de provocatori într-o Europă a conformității, susține Boris Kálnoky în eseul său.

Boris Kalnoky

Boris Kalnoky

Pe 8 noiembrie, președintele de onoare al Uniunii Creștin-Sociale, Edmund Stoiber, a fost decorat de președintele Ungariei, János Áder, la Budapesta. Germanul a avut apoi o întâlnire privată cu premierul Viktor Orbán. Deși era planificată o oră, întâlnirea a durat trei ore.

Despre ce au vorbit cei doi? "Îndeosebi despre politica europeană și președintele francez, Emmanuel Macron", mi-a relatat personal Stoiber. "Comentarii la fel de drastice precum cele ale lui Macron, potrivit căruia Europa trebuie să se vadă pe sine ca o putere mondială sau va dispărea, nu au fost făcute încă de nimeni într-o formă atât de acută".

Fără îndoială că Stoiber a fost de acord cu Macron, în pofida reacției cancelarului Angela Merkel, care l-a contrazis pe liderul francez. Mai mult, potrivit lui Stoiber, părerea lui Macron este împărtășită și de Viktor Orbán, care nu crede NATO mai este ceea ce a fost odată. De exemplu, în cazul în care Estonia ar fi atacată de Rusia, Orban se îndoiește că NATO și-ar îndeplini obligația de a-i apăra pe estoni. Pe scurt: Europa are nevoie de o politică de apărare comună și de o armată proprie bine pregătită. Orbán ar susține acest deziderat "în limitele posibilităților pe care le are țara sa".

Ungaria ca scut în vremuri de schimbări radicale

Orbán și Macron au vorbit despre acest lucru personal și în detaliu pe 11 octombrie, cu prilejul primirii premierului maghiar la Paris de către președintele Franței. Macron a declarat ulterior, între altele, că a vorbit cu Orbán despre viitorul NATO și UE și a descoperit o mulțime de abordări comune.

Anterior, în septembrie, la conferinșa ambasadorilor din țara sa, Macron l-a numit pe Orbán "sursă de inspirație" - un compliment pe care Orbán, pe de altă parte, i l-a întors în mod repetat lui Emmanuel Macron.

Însă în Polonia, Macron este văzut în mod diferit. Prim-ministrul Mateusz Morawiecki a numit "periculoasă" analiza lui Macron privind NATO, despre care a afirmat că ar fi în moarte cerebrală. Oficialul polonez l-a atacat dur pe Macron: Este Franța gata să își îndeplinească îndatoririle, a întrebat polonezul, care speră că în interiorul NATO încă se poate baza pe Franța.

Tonul aspru lui Morawiecki nu este o coincidență. Cea mai controversată critică a lui Macron, potrivit căruia, în cazul unui atac rus asupra uneia dintre fostele țări din Blocul Estic, SUA nu ar lua în calcul activarea Articolului 5 al Alianței Nord-Atlantice, intră în coliziune directă politica de apărare a Poloniei. Varșovia vede Rusia ca o amenințare reală și concretă la adresa securității ei și nu crede că, într-o situație de criză, se poate bizui pe UE. 

De aceea, Polonia a investit multă energie politică și bani în ultimii ani pentru a-i "seduce" pe americani. Guvernul a reușit să obțină staționarea de trupe americane în Polonia și a construit relații strânse de securitate cu Statele Unite. Macron găsește această abordare naivă. Și poate așa și este.

Macron și Orbán, surse de impulsuri intelectuale în Europa

Este remarcabil ce se întâmplă: Macron și Orbán oferă impulsuri intelectuale în dezbaterea despre viitorul Europei. Stereotipurile trecutului - pentru sau împotriva Europei, mai multă sau mai puțină integrare europeană, mai multă UE sau mai multe state naționale - nu mai corespund ideilor complexe și complet contradictorii pe care le formulează cei doi.

De pildă, Macron a torpilat extinderea UE către Balcanii de Vest – ceea ce înseamnă "mai puțină Europă". Este o decizie care deschide ușa influenței rusești, chineze și turce în regiune, creând astfel premisele unei Europe slăbite. În schimb, țările din grupul de la Vișegrad - Polonia, Ungaria, Republica Cehă și Slovacia -, deși sceptice față de UE sunt cele mai pasionate susținătoare ale unei noi extinderi către est. Cu alte cuvinte, ele pledează pentru "mai multă Europa". Este vorba de interesele proprii, căci o asemenea extindere ar crește semnificativ greutatea politică a "estului" în UE.

Macron vrea un ministru al finanțelor europene, impozitele directe, o politică economică comună - "mai multă UE". Orbán și grupul Vișegrad nimic din toate acestea - "mai puțină UE". Toată lumea dorește mai mulți bani europeni, de exemplu dintr-o nouă taxă pe tranzacțiile financiare – ceea ce înseamnă "mai multă UE". Macron și țările Vișegrad au îngropat pe de altă parte principiul candidatului la vârf (Spitzenkandidat) la anterioarele alegeri europene - "mai puțină UE".

Mai multă sau mai puțină Uniune Europeană

Emmanuel Macron și Viktor Orban la summitul UE din Sofia

Emmanuel Macron și Viktor Orban la summitul UE din Sofia

Macron și țările Vișegrad își doresc o adevărată armată europeană - "mai multă UE". Franța pentru că, în mod tradițional, vrea să fie ea însăși o putere în cadrul unei armate europene. Polonia este parțial interesată, dacă acesta ar fi încă un element care ar putea fi folosit pentru a contracara Rusia - numai dacă NATO nu se dezintegrează. Ungariei, Cehiei și Slovaciei le place ideea pentru că sunt prea mici pentru a-și permite o armată puternică.

Pe scurt, când în Germania se pune întrebarea "pro sau contra NATO sau UE", Macron și Orbán invocă sensul acestora în anumite domenii. Mai multă UE? Da, unde are sens. Nu de dragul UE, ci al propriilor interese.

Acestea din urmă sunt definite diferit, de aceea avem și poziții parțial contrare. Însă, în final, este vorba întotdeauna despre propriul interes național.

La mijloc, iată Germania: nehotărâtă și ezitantă. Berlinul ia act de direcția pe care vrea să o impună Macron, aceeași ca veșnica politică europeană franceză după Charles De Gaulle: "legarea" politică a Germaniei, interceptarea potențialului ei economic și, eventual, împiedicarea germanilor de a conștientiza puterea pe care. Și, desigur, evitarea unei eventuale dorințe a nemților de a apuca pe propriul drum european.

Germania - așa cum se crede Europa Centrală și de Est - este într-adevăr puternică. Și confuză din această cauză. Încotro să te îndrepți cu propria ta greutate? Către stânga, îmbrățișând Franța și practicând "solidaritatea" europeană? Către dreapta, exercitând o clasică politică de putere națională în aplauzele est-europenilor?

Macron și Orbán fac ceea Germania evită din răsputeri: lansează idei noi, perturbatoare, într-o lume care părea să funcționeze atât de confortabil și de frumos. Germania - cred Franța și Europa Centrală de Est - este îndrăgostită de "status quo", doar că acesta nu mai poate fi salvat. Într-o atare situație ești obligat să reflectezi, ceea ce poate cauza dureri de cap.

Boris Kálnoky este născut în 1961 și este corepondentul la Budapesta al cotidianului "Die Welt" și al altor publicații de limbă germană.