1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Lumea nu e zugrăvită în alb-negru

7 noiembrie 2016

Lumea văzută ca o xilogravură prezintă scenarii simple drept soluţii şi stimulează propaganda. Dezbaterea publică privind criza refugiaţilor pare o snoavă, consideră Ilia Troianov.

https://p.dw.com/p/2SILZ
Ilia Troianov
Ilia TroianovImagine: picture-alliance/Ulrich Baumgarten

Gândirea dihotomică este antecamera idioţiei. Cine nu a priceput asta până acum poate să extragă din prezent o mulţime de învăţăminte. Să luăm de pildă o temă care a provocat în ultima vreme foarte multă isterie - aşa-zisa criză a refugiaţilor. De mai mult timp, politicii reale actuale din Germania i se opune, cu îndârjire, un deziderat. Pentru cei care au călătorit în spaţiul cosmic în ultimul an, disputa poate fi astfel rezumată: Vom reuşi asta, spun unii. Şi ce răspund ceilalţi? Nu vom reuşi.

Discursul public seamănă a snoavă. Cu toţii s-au adunat să vadă o săritură în înălţime. Ştacheta a fost ridicată foarte sus şi cei prezenţi discută aprins dacă saltul este posibil sau nu. Şi încep să se certe fiindcă unii susţin că e posibil, pe când ceilalţi spun că e imposibil şi avertizează că încercarea s-ar putea solda cu fracturi fatale.

Simplificarea rămâne simplificare

Perceperea lumii în alb-negru are drept rezultat propagarea unor scenarii simple ridicate la rang de soluţie. Închiderea graniţelor înseamnă, de exemplu, închiderea lor ermetică. Nici nu contează dacă o astfel de măsură poate fi cu adevărat aplicată, pe fundalul masivei migraţii "ilegale" existente în lume. Repatrierea refugiaţilor înseamnă îndepărtarea acestora din ţara în care au venit. Dar nu se gândeşte nimeni cum ar putea fi organizată expulzarea a sute de mii de oameni. În prezent, în lume îşi caută refugiu 65 de milioane de oameni, iar dezbaterea se poartă în Germania de parcă ar fi vorba de un robinet pe care să-l închizi sau să-l deschizi.

Un alt exemplu: campania electorală din SUA. Respingerea necesară şi de înţeles a insuportabilului Donald Trump a avut drept efect instantaneu transformarea (o tehnică favorită a gândirii maniheiste!) candidatei Hillary Clinton într-o făptură luminoasă, o zână din basme. Cei care scriu critic despre ea sau, şi mai grav, încearcă să scoată la lumină malversaţiunile ei politice sau economice sunt demonizaţi, aşa cum s-a întâmplat şi după recentele dezvăluiri făcute de Wikileaks. Julian Assange a fost "demascat", făcut criptonazist şi plasat într-o nouă şi foarte originală "axă a răului": Assange - Trump - Putin.

Astfel am ajuns la un alt fenomen Jekyll-Hyde. Vladimir Putin. Pentru unii este cea mai gravă ameninţare la adresa păcii în lume, pentru alţii un mare luptător pentru binele unei Rusii obidite. Cine umblă ca fântânarii cu nuiaua de alun peste harta politică este total fixat pe vibraţiile acesteia şi nu ia în seamă nimic altceva.

Mistificarea istoriei

Este ca într-un balansoar. Unul se aşează de o parte a cumpenei şi scândura coboară. Rămâne nemişcat, pe post de contragreutate. Celălalt adoptă aceeaşi atitudine cu aceeaşi hotărâre. Apoi ba unul e sus ba celălalt, fără contenire. Pentru cei implicaţi e poate distractiv. Dar pentru privitori e cât se poate de monoton.

Şi percepţia istoriei în cheie maniheistă dă rezultate modeste. Cine comite greşeala de a discuta despre crimele comunismului, o temă în continuare prea puţin elucidată, va constata că, pornind dintr-un impuls antifascist, politica stalinistă şi poststalinistă este privită cu blândeţe, ba chiar bagatelizată. Cine a fost împotriva lui Hitler trebuie omagiat. Iar cine a ieşit odinioară în stradă, pe când era student, şi a demonstrat cu toată fervoarea pentru Mao Zedong, ucigaşul în masă, se amuză acum de propriile-i rătăciri din tinereţe şi avertizează că patria se înstrăinează. Un lucru este cert: Cine vede lumea în alb şi negru nu va învăţa niciodată să gândească!

Ilia Troianov are 51 de ani şi este un scriitor german de origine bulgară. Familia sa a fugit în 1971 din Bulgaria în Germania, unde a primit azil politic. Autorul a căpătat anvergură mondială odată cu lansarea romanului "Colecţionarul de lumi", publicat în 2006.