Europa mea: Georgia, o ţară care luptă pentru viitorul ei | Europa | DW | 06.10.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Europa mea: Georgia, o ţară care luptă pentru viitorul ei

Georgia este o țară cu o cultură veche. Ea se consideră parte a Europei, dar are un viitor incert. Krsto Lazarevic a vizitat această ţară.

 Krsto Lazarevic, autor

Krsto Lazarevic, autor

Aflată între Caucazul Mare și Caucazul Mic, Georgia ar putea trece neobservată în Balcani. O țară mică la marginea Europei, care pare foarte mare din cauza munților și drumurilor rele.

Aici, oamenii sunt ospitalieri, te obligă să mănânci până când nu mai poţi și îţi umplu paharul cu rachiu fără să te întrebe. Diferențele faţă de Balcani sunt insignifiante. Munții din Georgia sunt puțin mai înalți, vinul mai bun și mediatizarea ţării un pic mai eficientă.

Georgienii reacţionează uimiţi când sunt întrebați dacă se văd ei înșiși ca parte a Europei, uitându-se la tine ca şi cum ar fi fost rugați să-și spele mâinile după ce au ieşit de la toaletă. "Da, bineînțeles, ce altceva?" - răspund ei.

Pentru a înlătura orice îndoială, un drapel european atârnă pe fiecare clădire a guvernului. Păcat însă că UE nu dorește Georgia, deoarece părți ale țării sunt ocupate de Rusia.

Georgienii pot atârna cât de multe steaguri cu steluţe galbene pe fundal azuriu doresc, ele nu vor fi suficiente decât cel mult pentru concursul Eurovision, nu şi pentru Uniunea Europeană.

Restaurante vegane și carne putrezită

A descrie un loc drept "contradictoriu" nu este deosebit de original. Însă, în ceea ce priveşte capitala georgiană Tbilisi, nici că s-ar putea găsi un cuvânt mai potrivit. Într-o parte vezi un restaurant vegan, chiar în centrul orașului, iar câteva secunde mai târziu, te găseşti în fața unui comerciant care vinde capete de porc și purcei. Purceii stau în soarele dogoritor, aşa încât sticlele cu gheață fixate pe burţile lor, nu pot împiedica alterarea cărnii.

La trei staţii de metro depărtare se află o fabrică veche de textile, care a devenit un fel de paradis al "hipsterilor". Aici găseşti turişti, artişti şi tineri antreprenori, care vor să tragă un joint în deplină libertate. De câteva luni, iarba nu te mai bagă în puşcărie. În schimb, autorităţile georgiene sancţionează cu până la opt ani de închisoare consumul de pilule Ecstasy.

La nici cinci minute depărtare de zidurile pline cu desene graffiti ale vechi fabrici se află staţia de metrou. Aici îşi fac apariţia extremiştii de dreapta. Ei adună semnături.

-Pentru ce adunaţi semnăturile?

-Musulmanii sunt un pericol şi nu-i vrem în ţara noastră!

-Însă există mulţi musulmani în Georgia, nu?

-Da, tocmai de aceea trebuie să plece.

-Trăiesc aici de sute de ani, încotro s-o apuce?

-Nu ne interesează. Să plece!

În pofida acestei argumentaţii subţiri, bărbaţii au reuşit să obţină un număr mare de semnături. 

Nu am cunoscut mulți musulmani în Georgia, ci mai degrabă preoți ortodocși. Ei se bucură de renume și de multe privilegii. Nu plătesc taxe, sunt admirați și, evident, se pot strecura în faţă dacă este coadă la supermarket. În Georgia, religia a umplut un vid după ce comunismul a fost aruncat la lada de gunoi a istoriei. Critica la adresa Patriarhului Ilia este considerată blasfemie.

Techno-revoltă

Există însă şi o Georgie care îi deranjează pe liderii spirituali. Pe ringul de dans de la Clubul Bassiani travestiţii se sărută fără inhibiţii. Unul dintre ei îmi spune: "Asta e libertate pentru o noapte. Afară este teritoriu inamic".

Afară, în teritoriul inamic, este un lucru obișnuit ca homosexualii să fie bătuți în plină stradă. Inclusiv de către preoți și polițiști, care nu sunt pedepsiți pentru faptele lor.

În luna mai, Clubul Bassiani a fost epicentrul unei mici revoluţii pe ritm de techno, halele vechi ale fabricii și arhitectura sovietică oferind mediul perfect pentru muzica electronică dură. După ce sute de poliţişti înarmaţi cu mitraliere au luat cu asalt Bassiani şi Cafe Gallery la miez de noapte, a doua zi, mii de persoane s-au postat în fața parlamentului pentru a demonstra împotriva raidului.

S-a întâmplat ceea ce aproape nimeni nu anticipase: prim-ministrul și guvernul său au demisionat și au fost înlocuiți cu alţi oameni din același partid. A fost decizia oligarhului omnipotent Bidsina Ivanişvili. Techno-revolta a avut succes deoarece demonstranții au cerut un lucru la care a achiesat şi oligarhul: libertăți occidentale și o țară care să se apropie mai mult de Europa.

Ce înseamnă "Europa"?

Nu a fost doar un raid în două cluburi, ci o luptă culturală între progresişti și reacționari, câştigată în premieră de progresişti.

Georgienii vor să ajungă în Europa, dar ce înseamnă acest lucru? Pentru majoritatea europenilor occidentali, Europa are ceva de-a face cu valorile liberale. La fel gândesc şi participanții la techno-revoluţie.

Pentru cei mai mulţi georgieni şi est-europeni, Europa înseamnă Occidentul creştin, protecţie împotriva Rusiei şi bani de la Bruxelles. Ei nu doresc modernitatea liberală, în care minoritățile, disidenții și cei cu alte orientări sexuale sunt tratați ca fiind egali. Cel puțin majoritatea georgienilor refuză aceste lucruri.

Totuşi, nu există niciun motiv pentru a ne lăsa pradă letargiei. Georgia se schimbă, iar lupta pentru un viitor mai bun este abia la început.

Krsto Lazarevic s-a născut în Bosnia-Herțegovina și a fugit cu familia sa în Germania pe vremea când era copil. Astăzi locuieşte la Berlin, lucrează ca jurnalist și colaborează cu diverse publicaţii de limbă germană.