Europa mea: Fără artă şi cultură se aşterne liniştea | Global | DW | 21.11.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Global

Europa mea: Fără artă şi cultură se aşterne liniştea

Dacă librăriile, editurile şi instituţiile culturale se închid devenim cu toţii mai însinguraţi, afirmă scriitoarea Carmen Francisca Banciu. Lumea digitală nu poate înlocui nevoia noastră de a avea o patrie.

"Fără artă şi cultură se aşterne liniştea" stă scris pe un banner în internet, mass media şi în viaţa socială analoagă. Artişti cunoscuţi şi oameni activi în sfera culturii atrag cu ajutorul său atenţia că urmările pandemiei sunt pentru ei o primejdie existenţială. În mediile de socializare, oameni care percep arta şi cultura ca pe o hrană indispensabilă pentru minte şi suflet şi-au anexat acest banner la propriul profil.

Deja dinaintea pandemiei muzicienii, scriitorii, artiştii plastici, ziariştii şi alţi liberi profesionişti o duceau greu, adesea de pe o zi pe alta. Chiar şi şefii editurilor mai mici care îndrăzneau să publice autori necunoscuţi, poezie sau literatură experimentală, preluând de la editurile mari riscul volumului de debut ajunseseră deja înaintea pandemiei în pragul auto-exploatării. Departe de a-şi putea plăti în avans autorii, aceşti editori sunt în permanenţă ameninţaţi de faliment. Pentru a-şi salva existenţa artistică, scriitorii şi artiştii îşi pun la dispoziţie tot mai frecvent opera, fără recompense financiare.

Pe de altă parte a apărut moda de a consuma cultură gratis. Se pare că publicul vrea să aibă acces la filme, muzică, seri de lectură, teatre, concerte, cărţi şi ziare în internet, fără a plăti ceva. De parcă ar fi dispus să-şi coboare ştacheta în legătură cu calitatea divertismentului. Arta şi cultura sunt pentru mulţi un divertisment.

Munca artistică - un moft

Totuşi, între timp toţi au aflat că omul nu poate trăi numai cu pâine. Fără hrană spirituală sucombă. Lockdown-ul din timpul pandemiei ne-a arătat asta desluşit. Nu rezistăm mult timp singuri, numai cu noi înşine. Avem nevoie de stimulente, de divertisment, de distraţie.

De la debutul pandemiei în jurul nostru se aşterne tot mai mult liniştea. Iar strigătele de ajutor din sfera artei şi culturii devin tot mai intense în întreaga lume. Din când în când ziare cum ar fi The Guardian atrag atenţia asupra primejdiei imanente de pierdere a unor patrii spirituale.

"Avem nevoie de ajutor. Aceasta este postarea pe care nu am vrut s-o formulăm niciodată", a scris Nancy Bass Wyden, proprietarea anticariatului de carte Strand Book Shop, aflat pe 12th Street colţ cu Broadway, o instituţie emblematică din New York, întinsă pe trei etaje însumând mai bine de 5100 de metri pătraţi, având în rafturi "18 Miles of books", adică aproximativ 2,5 milioane de cărţi. Această instituţie, care încorporează cel mai bine spiritul megapolei americane, este de aceea prezentată în filme, cântată de staruri rock şi elogiată în creaţii literare. Acolo au lucrat cândva Patti Smith şi Tom Verlaine.

El Ateneo din Buenos Aires, odinioară un teatru, astăzi o cafenea, de pe a cărei scenă se vede o mare de cărţi, nu este o librărie ci un întreg univers. Dispariţia sa ar fi o pierdere dramatică.

Dussmann din Berlin, Dom Knigi din Sankt Petersburg, Dominicanen din Maastricht, Libreria Aqua Alta din Veneţia, Atlantic Books din Santorini, Livraria Lello & Irmao din Porto, Desperate Literatur din Madrid, Cărtureşti din Bucureşti şi multe altele se luptă cu pierderi de peste 80 la sută de la debutul pandemiei de coronavirus.

Sute de astfel de locuri din întreaga lume, care ne îmbogăţesc spiritul, sunt în primejdie să dispară. Unul din ele este legendara librărie Shakespeare & Co. din Paris, fondată în 1919 de americanca Sylvia Beach. Aceasta, împreună cu  "La Maison des Amis des Livres", care i-a aparţinut lui Adrienne Monnier, o prietenă de-a Sylviei, a format terenul fertil pentru apariţia şi dezvoltarea uneia din cele mai vii, palpitante şi progresive scene culturale şi literare. Ea a asigurat chiar prima ediţie a romanului-mamut "Ulise" al lui James Joice.

Autori, artişti, muzicieni, care au marcat spiritul european şi literatura şi arta secolului XX şi cea contemporană în întreaga lume, erau obişnuiţii casei în acele librării, care se aflau pe atunci peste drum una de alta: D.H. Lawrence, Ernest Hemingway, Ezra Pound, T.S. Eliot, Scott şi Zelda Fitzgerald, Valéry Larbeau, Thornton Wilder, Gertrude Stein, Berenice Abbot, Gisèle Freund, Man Ray, Picasso, Aleister Crowley, James Joyce, Djuna Barnes, André Gide...

În timpul războiului, Shakespeare & Co şi-a închis porţile. Dar legenda a reuşit să se menţină în viaţă.

Shakespeare and Company: Spiritul modernismului şi postmodernismului

Tradiţia şi denumirea acestei librării au fost preluate de americanul George Whitman, care şi-a botezat fetiţa Sylvia. După moartea sa, Sylvia a preluat editura, ducând tradiţia mai departe până astăzi. Ea a devenit locul de întâlnire al generaţiei beat: Ferlinghetti, Alan Ginsberg, William S. Burroughs, Henry Miller. Librăria apare în filme cum ar fi Before Sunset sau Midnight in Paris. Cine a păşit vreodată în librărie sau cine a şi locuit acolo pentru scurt timp, între cărţi, în schimbul dereticatului sau altor munci casnice, nu poate să rămână indiferent faţă de ce se întâmplă. Şi nu o poate da uitării niciodată.

Paris, librăria Shakespeare and Company

Librăria Shakespeare and Company din Paris

Rafturile ei, încăperile, atmosfera sunt impregnate de bogăţia nenumăraţilor titani spirituali ai acestei lumi. Ca nicio altă librărie, acest loc întruchipează spiritul modernismului şi postmodernismului. Dispariţia acestui templu laic ar fi o grea lovitură pentru noi.

Fără artă şi cultură se aşterne liniştea.

Când bibliotecile trebuie să închidă, în jurul nostru se aşterne o linişte tot mai apăsătoare. Sau când librăriile dau faliment.

Când universităţile nu mai funcţionează decât la foc mic.

Când editurile nu mai publică volume.

Şi mai ales atunci când autorii nu-şi mai pot scrie cărţile.

Când cântecele şi sunetele muzicale vor dipărea.

Şi fiecare din noi va rămâne singur cu el însuşi.

Atunci va fi linişte în lume. Şi în noi întuneric.

Viaţa digitală, un ajutor în vreme de restrişte, nu va putea substitui nevoia noastră de patrie. Nu va putea ostoi setea noastră de a ne şti ocrotiţi.

Carmen-Francesca Banciu este născută în România. Din noiembrie 1990 s-a stabilit la Berlin. Este autoare, scrie pentru radio şi ziare, organizează seminare de creativitate. Din 1996 scrie în limba germană. Romanul ei "Rămas bun, voi tovarăşi şi iubiţi!" a fost nominalizat în 2018 pentru Premiul Editorilor şi Librarilor Germani (Deutscher Buchpreis).