Europa mea: Dorul de libertate

M-am născut în Europa Centrală, în Polonia - o ţară aflată într-o situaţie deosebită în vremea copilăriei şi adolescenţei mele. Sub influenţa Rusiei sovietice, însă cu o puternică tradiţie romano-catolică, Polonia a privit mereu către occident. Se vorbea şi despre "poziţia central-europeană fatală" a Poloniei, un stat-tampon între "estul sălbatic" şi cetatea civilizaţiei - occidentul. După un sfert de secol de dezvoltare relativ bună, după integrarea în structurile Alianţei Nord-Atlantice şi în Uniunea Europeană, constatăm acum o schimbare îngrijorătoare. Polonia se orientează către dreapta, pare să se îndepărteze de valorile europene, Curtea Constituţională este ameninţată, presa este în mâinile populiştilor.     

Însă pentru a cunoaşte pe cineva trebuie şi să vezi încotro aspiră. Iar aspiraţiile Poloniei se îndreaptă mereu înspre Paris, Londra, Roma sau Atena, uneori chiar şi New York - pentru noi, un fel de extensie a Europei pe vremuri.

Amintirile copilăriei mele - Radio Europa Liberă

Când eram mică ascultam, împreună cu tata, Radio Europa Liberă. Postul de radio de la München transmitea informaţii referitoare la Polonia şi la restul lumii; informaţii care nu treceau de cenzura de la noi din ţară.

Vocile moderatorilor erau greu de înţeles. Serviciile secrete poloneze bruiau semnalul. Tata trebuia să se plimbe cu aparatul de recepţie prin toată locuinţa şi să regleze în continuu antena pentru a putea auzi emisiunile. Postul Europa Liberă suna ca de pe altă lume, vocile jurnaliştilor parcă luptau să răzbată printr-un strat gros de zgomote. Polonia comunistă tânjea enorm după Europa cea liberă. La unii se manifesta prin dorinţa de a călători şi a acţiona liber, la alţii prin strădania constantă a unei conexiuni intelectuale la ideile Europei. Multe dintre aceste dorinţe se năşteau timpuriu, în copilărie. 

Călătorind în antichitate

În realizarea unui studiu, unchiul meu, profesorul de filologie clasică Jerzy Danielewicz, s-a inspirat din jocul fratelui său mai mare şi al tatălui meu. Înfăşuraţi în nişte peredele, la masa din sufragerie, se jucau de-a slujba catolică şi repetau rugăciuni latine, într-o, pentru cei doi băieţi polonezi, misterioasă "lingua franca" a Europei.  

Tot el a fost şi cel care m-a introdus în lumea antichităţii europene pe când aveam şapte ani. Au fost cele mai frumoase călătorii ale copilăriei mele. Unchiul Jerzy mi-a făcut cunoştinţă cu miturile vechilor greci şi cu cele ale romanilor. De la el am aflat despre Dionis şi despre Cupidon, cu mult înainte ca săgeata lui să mă străpungă. El mi-a povestit despre Europa cea pe care a răpit-o Zeus transformat într-un taur frumos. În ţările din estul şi din vestul continentului, poveştile europene, literatura şi filozofia făceau parte din sistemul educaţional.

Aspiraţiile Poloniei la o Europă liberă se oglindeau şi-n articolele celei mai însemnate reviste din exil, scoase pe piaţă la Paris, "Kultura". Redactorul-şef, Jerzy Giedroyc, originar din Minsk, a condus redacţia din 1974 până la moartea sa, în anul 2000. Am avut onoarea să-l cunosc personal. Pe lângă traduceri ale unor autori occidentali, "Kultura" publica şi articole aparţinând unor autori polonezi cenzuraţi în Polonia, dar şi texte ale unor scriitori şi publicişti în exil. Ani la rând, când doreau să-şi exprime poziţia şi orientarea politică, intelectualii polonezi afirmau: "Am crescut cu revista Kultura".  

Rolul catolicismului

În ciuda acestei aparente intelectualităţi, prin deschidere şi liberalitate, mulţi dintre cititorii revistei au apucat-o pe căi greşite. Nu numai Polonia, ci Europa - ca întreg - alunecă acum spre dreapta. În multe ţări se constantă tendinţa de izolare faţă de restul comunităţii şi de promovare a intereselor naţionale. În Polonia se mai adaugă şi catolicismul ultra-conservator. Recent, un deputat polonez a agitat spiritele în mediul online cu propunerea sa privind "deportarea" ateilor. Cât de periculoase sunt aceste evoluţii? Este probabil ca Polonia să fie următoarea ţară, după Marea Britanie, care se decide pentru ieşirea din comunitate?      

Când îmi aduc aminte de aspiraţiile europene din trecut, actualele evoluţii din Polonia nu-mi pot zdruncina credinţa în apartenenţa ţării mele la Europa. Indiferent de ceea ce decide guvernul, săgeata Cupidonului european a nimerit inimile majorităţii polonezilor. Şi nici legătura conservatoare cu Biserica Catolică nu va îndepărta ţara de Europa fiindcă tocmai creştinizarea a condus Polonia către Vest. Şi cel târziu de-atunci încoace, oricum, toate drumurile duc la Roma. 

Scriitoarea Dorota Danielewicz s-a născut în Polonia, dar s-a stabilit la Berlin în urmă cu mai mult de 30 de ani. Printre cele mai cunoscute lucrări ale ei se numără cea intitulată "În căutarea sufletului Berlinului" (2013).

Autor: Dorota Danielewicz / CS