Democrația împotriva statului de drept

Dacă Europa ne-ar putea oferi o lecție, atunci am învăța că democrația nu implică automat existența statului de drept.

Democrația poate fi folosită împotriva ordinii de drept, atunci când invocă voința și interesele majorității. Rezultatul seamănă cu democrația neliberală a lui Viktor Orban sau o nouă formă de bolșevism (etimologic tradus prin majoritarism).

În tradiția marxist-leninistă, legea nu dispunea de o realitate proprie. Era doar un instrument mascat de a domina. Detaliile juridice erau prezentate drept piedici în calea nobilelor țeluri ale partidului comunist.

Un motiv preferat în satirele acelor vremuri erau birocratul care ținea cu dinții de clauzele și articolele stupide.

Opinia majorității este ușor de manipulat de presă și de regimurile totalitare, care au încercat și înainte să extindă posibilitățile de propagandă.

Așa numita "dreptate prin telefon"

Longevitatea comunismului nu poate fi înțeleasă dacă nu ținem cont de faptul că s-a bucurat enorm de susținerea populară.

Încet dar sigur s-a instalat convingerea în atotputerea voinței politice. Cheia sălășluiește în viteză: cu cât lenta mașinărie a justiției, incluzând judecătorii, tribunalele și procesele, este îndepărtată, cu atât mai repede pot fi rezolvate problemele.

Termenul de "dreptate prin telefon" spune totul: un apel este de ajuns pentru a soluționa problema. Locuințe sociale? Confiscăm terenuri. Șocul produs de rețele criminale? Îl impușcăm pe suspectul principal.

Populismul se hrănește din nemulțumirile noastre, ale cetățenilor, și din indolența instituțiilor. Des criticata birocrație comunitară i-a înlocuit pe durii birocrați socialiști.

Cu cât viața socială devine mai rapidă, cu atât mai puțină răbdare avem față de vechile procese juridice. Ne dorim, de fapt, ca politicienii să rezolve lucrurile pe loc, pe cât posibil în direct, într-o emisiune televizată.

Legi în permanentă schimbare

România este un exemplu extrem. Aici s-a impus în regim de urgență legea pentru combaterea corupției, primită cu încântare de mulți dintre cetățeni. Apoi, prin revenirea la putere a foștilor comuniști a intervenit schimbarea, spre bucuria celor îngrijorați de aplicarea extinsă a legii bunului plac.

În Bulgaria, numai în anul 2018 un think-tank a listat circa 1000 de modificări legislative, în contextul adoptării a 77 de legi noi.

Astfel de schimbări contravin convingerilor referitoare la puterea justiției occidentale. Ele deservesc doar așteptările electoratului.

Fiecare acțiune colectivă este estompată print modificări legislative. Numai nemulțumirile persistă și tot mai multe decizii judecătorești atrag proteste. 

Legea ca instrument de supunere

Populiștii unguri și polonezi au venit la putere din poziția de lideri ai mișcărilor de protest față de statul de drept comunitar. Ei nu își pierd din popularitate, din contră se bucură de aura unor eroi.

Dreptul este din nou prezentat ca un instrument de supunere, dar de această dată el nu mai aparține burgheziei, ci exploatatorilor din Occident.

Situația se repetă și în cazul reglementărilor comunitare, începând cu atât de des invocata "curbură a bananei" și finalizându-se cu încercarea de a nu îi mai exploata pe angajații din est, identificată de naționaliști drept strategie a occidentului împotriva firmelor răsăritene.

Dreptul nu mai este spațiu de consens și calmare, el devine un front în care nu se mai regăsesc niciun fel de puncte comune între "noi" și "ceilalți".

O tendință mondială

Populiștii din întreaga lume merg pe același drum, chiar și fără moștenirea marxist-leninistă. În Turcia, Erdogan a ordonat arestarea mai multor judecători pe care i-a acuzat de legături cu organizația presupus teroristă a predicatorului Gülen.

În Italia, Salvini ignoră prevederile bugetare comunitare pentru zona euro. În SUA, Trump consideră că poate anula aproape toate acordurile internaționale.

Combaterea acestor tendințe pare mai dificilă decât oricând, cu atât mai mult cu cât statul de drept nu se bucură în mod deosebit de aprecierera maselor și procesele lungi și complicate nu sunt deloc interesante pentru presă.

Ivailo Dicev este profesor de antropologie culturală. Originar din Bulgaria, el predă în prezent la Universitatea din Regensburg.