Europa mea: Convingător prin cuvinte | Europa | DW | 25.11.2017
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Europa mea: Convingător prin cuvinte

Limba poate aduce oamenii împreună sau poate săpa falii profunde. Ea este indispensabilă intergrării într-o țară, crede Carmen-Francesca Banciu.

Consider că dragostea mea față de limba maternă și limbile străine este o moștenire familială. Când străbunica mea era mulțumită de rezultatul gătitului ei, de exemplu o supă, spunea: "Am făcut o supă care vorbește șapte limbi". Străbunica era o femeie care considera deosebit de importantă stăpânirea unei limbi. Ce definește un om? Limba lui. Limba lui interioară, aș adăuga astăzi.

Străbunica obișnuia să spună că fiecare limbă pe care o stăpânești îți oferă o nouă personalitate. Cu alte cuvinte, fiecare limbă îi conferă omului un plus de valoare. Născută în Imperiul Austro-Ungar, un fel de Uniune Europeană avant la lettre, străbunica avea certificat de naştere scris în limbile germană, română, maghiară şi latină. Ea însăşi era poliglotă. În copilărie a învăţat multe limbi, în familie şi de la vecini. Pe altele şi le-a însuşit în perioada petrecută în străinătate. A trăi într-o ţară fără a-i stăpâni limba ar fi fost inacceptabil, nedemn, inimaginabil pentru ea. Împărtăşesc total această viziune.

O supă care vorbeşte şapte limbi

În anii de când locuiesc la Berlin, oraşul a devenit o metropolă cosmopolită. Oameni din întreaga lume îşi găsesc aici împlinirea, şansa de a munci şi a supravieţui. Berlinul este casa lor. Unii sunt oameni care au ales în mod voluntar Germania. Chiar și fără cunoștințe suficiente de limbă germană. Unii sunt refugiați.

O parte dintre nou-veniți trăiesc într-un mediu profesional internațional şi comunică de regulă în limba engleză. Pentru acești oameni, limba germană nu este esențială pentru supraviețuire. Ei cred, în mod greșit, că nu trebuie neapărat să o învețe.

Există, de asemenea, o categorie care trăiește într-o societate paralelă, izolată de propriile limite culturale și ignorând limba națională. Mai ales pentru femeile și tinerii din aceste cercuri rezultă un dezavantaj major. Nu este un secret că auto-izolarea duce la diminuarea încredererii în propria persoană și implică pierderea libertății. Iar starea de autodeterminare nu se poate realiza niciodată pe deplin.

Străbunica mea, cu supa ei care vorbește șapte limbi, cu siguranță știa acest lucru. L-au ştiut, intuitiv, şi copiii mei. După primele săptămâni de şcoală în Germania, nu au vrut să-mi mai răspundă în altă limbă decât germana. Au vrut de la bun început să participe. Să fie prezenţi. Să aibă un cuvânt de spus. Să fie parte a întregului. Să nu fie condamnați la o viață de ghetou.

Prin limbă ajungi către tine însuţi

Ca scriitor, am simțit o mare dezamăgire la început. Adusesem cu mine multilingvism, pe care, foarte curând, am început să simt că-l pierd iremebiabil. Cunoştinţele mele de limbă germană erau rudimentare, nefiind nici pe departe suficiente pentru un scriitor. În același timp, perspectiva că mi-aş putea pierde identitatea prin schimbarea limbii, m-a sufocat de spaimă. Efectiv mă împietrise. Cine sunt eu fără limba mea maternă? Cine sunt eu în noua limbă? Mai sunt eu, de fapt, cineva? Această stare de dizolvare interioară a fost urmată de sentimentul lipsei de valoare şi al sărăciei sufleteşti.

M-am împotrivit acestor sentimente. M-am confruntat cu soarta mea și mi-am recăpătat limba interioară, dobândind limba germană. M-am identificat cu ea. Stima mea de sine a fost recuperată. Limba germană a fost adaptată nevoilor mele. Se revigorează, prin experiențele și sentimentele mele. După cărțile mele în limba română, am scris şi publicat prima mea carte în limba germană - "Vaterflucht" - şi blestemul a luat sfârşit.

Astăzi se cunosc mai multe lucruri despre experiențele tumultoase ale migranților. Refugiaţii şi migranţii au la dipoziţie ajutor profesional. Nu numai eu ca persoană, dar și Berlinul, și țara însăşi au învățat cât de importantă este limba națională pentru viață. Prin urmare există speranţa că nou-veniţii, indiferent de ţara lor de origine, vor lua în considerare acest ajutor. Să înţeleagă astfel că stăpânirea exprimării în viaţa de zi cu zi, și în special stăpânirea noii limbi sunt drumul către respectul de sine și faţă de alţii. Limba este cheia succesului și a fericirii. Și cheia pentru a-ți găsi propria identitate adevărată.
 

Autor: Carmen-Francesca Banciu