Europa de Sud-Est a revoluționat gustul vinului

De ce în România? Până la urmă, vinurile roze sunt asociate cu țărmurile Mediteranei, cu verile prelungite, mai puțin cu vacanțele la o mare în care sezonul este pe fugă și mereu aglomerat. ”Rozeul are ca loc de naștere regiunea Provence din sudul Franței și este adevărat că pentru consumatorii din Vestul Europei este primul loc la care se gândesc”. Dar, explică pentru DW Valentin Ceafalău, o fac mai mult din neștiință - pentru că ”rozeul românesc nu are în clipa de față neapărat nevoie de turistul străin”.  

Component al echipei Team Romania, care a câștigat în 2023 Campionatul Mondial de Degustări în Orb, Ceafalău s-a ocupat, în weekendul de la sfârșitul lunii martie 2025, de organizarea, la Constanța, a primei ediții dedicate vinurilor roze a Concours Mondial de Bruxelles, din ale cărui jurii face parte deja de două decenii. CNB este un fel de summit al vinurilor, una dintre cele mai respectate competiții internaționale.  

Belgienii ”mi-au propus, inițial, să facem aici ediția de vinuri dulci, un eveniment cu 15 jurați și vreo 400 de vinuri”. Deși titlul mondial nu l-a transformat într-un somelier cu pretenții de somelier parizian, Ceafalău și-a permis aroganța de a refuza organizarea unei ediții mici și a insistat pentru un concurs de vinuri roze.  

Așa au ajuns în Dobrogea peste 70 de degustători internaționali și 1250 de vinuri din toată lumea. Dintre ele, 150 românești. Un record de reprezentare pentru industria din România. ”Acum o lună nu exista încă o dorință foarte mare a producătorilor autohtoni. Erau doar 14 vinuri înscrise. Am pus mâna pe telefon, am luat fiecare producător în parte și le-am explicat de ce e important să fie prezenți”.   

Roze-ul românesc nu apucă să plece din țară  

La fel ca participarea la Campionatul Mondial de Degustare în Orb, care ”a fost un demers privat, fără sprijinul cuiva, deși când am câștigat s-a scris că România a câștigat”, nici CMB găzduit de Constanța nu a avut parte de implicarea statului român. ”Tipul acesta de concurs se organizează cu sprijinul țării gazdă, cu instituțiile centrale și locale, cu autorități din turism sau economie. Noi”, punctează Ceafalău, fără strop de emfază, ”am reușit performanța de a nu aduce niciun ban din sectorul public, deși este un eveniment de importanță strategică pentru vinul românesc”. Bine, politicul românesc are, în această perioadă, orice alte gânduri decât organizarea unui concurs de vin. ”Și nu îi judec”, completează Valentin.  

În realitate, CMB nu este doar un simplu concurs de vinuri. ”Este o formă eficientă de promovare globală. Din juriu fac parte oamenii care decid ce vinuri ajung pe rafturile din diferite țări. Avem jurați din Cehia, Germania, Belgia, Irlanda, Marea Britanie. Sunt achizitori ai marilor lanțuri de supermarketuri. Oameni care gustă, analizează, dau note, scriu observații își clătesc papilele și o iau de la capăt. Dar, mai ales, intră în contact direct cu vinul românesc, cu gastronomia locală, cu locurile”.  

În acest moment, observă degustătorul român, care la Constanța nu s-a așezat la una din mesele juriului ci s-a aflat în spatele scenei, ”tot vinul roze produs în România rămâne în România. Toată cantitatea produsă aici - aproape 10% din tot vinul autohton - se vinde consumatorului român. Se mai și importă, pentru a acoperi cererea, circa 20% din piață. Asta înseamnă, însă, și o capcană: lipsește nevoia de a-l promova sau vinde internațional”.  

Sud-Estul Europei, cea mai interesantă regiune viticolă a momentului  

Fondat în 1994 în Belgia, Concours Mondial de Bruxelles este singura competiţie de vinuri itinerantă: din 2006 se desfășoară anual în altă țară, tocmai pentru a aduce în prim-plan diversitatea și dinamismul regiunilor viticole ale lumii. Relevanța gloablă a CMB este subliniată și de supranumele de ”United Nations of Fine Wines” pe care și l-a câștigat în branșă.   

În fiecare an, peste 10.000 de vinuri sunt înscrise de producători din toate colțurile lumii la diversele secțiuni, iar juriul internațional este compus din oenologi, somelieri, jurnaliști, comercianți și critici de vin. Competiția este împărțită în mai multe secțiuni tematice: vinuri roșii și albe (concursul central), vinuri spumante sau dulci și, anul acesta, în premieră, vinuri roze.  

”Sud-Estul Europei este cea mai interesantă regiune viticolă a momentului”, spune directorul CMB, Thomas Brandl. Germanul este de 15 ani ambasador pentru Germania, Austria și Europa de Est al CMB, „În Vest, vița-de-vie se scoate, nu se mai plantează. În Franța, dimpotrivă, anul acesta se vor defrișa aproximativ 30.000 de hectare de viță-de-vie, pentru că nu mai există piață pentru vin. În Est, viile cresc – la propriu și la figurat. Iar vinurile românești sunt astăzi mult mai bune decât erau acum zece ani. Europa de Sud-Est este o piață în creștere, în timp ce în țările vest-europene, cele clasice în viticultură, Spania, Franța, Italia, consumul de vin și producția sunt în scădere. Situația s-a schimbat drastic”.  

Importanța pe care industria o acordă regiunii se poate vedea și din următoarele evenimente ale CNB: la doar două săptămâni după concursul de la Constanța, competiția de Sauvignon Blanc se va desfășura la nici 300 de kilometri depărtare, tot pe coasta Mării Negre în vreme ce Chișinăul va fi gazda întrecerii vinurilor spumante.  

Țara care nu s-a vândut pentru că nu a știut cum  

România este a 13-a țară producătoare de vin din lume, dar abia acum renunță la a-și mai bea pe tăcute propriul vin și începe să creadă cu adevărat că are ceva de oferit. O spune și ”Profu de vin” Cosmin Tudoran, fost solist al trupei Ca$a Loco. În primul deceniu al anilor 2000 erau extrem de populari prin hiturile lor neconvenționale, ironie și sarcasm - ”Vând fân”, ”Făt Frumos” sau ”Eterna și fascinanta Românie”. Devenit somelier și comunicator de vin, Tudoran a jurizat pentru CMB, la Constanța. ”Am vândut fân, am cântat, iar acum vând vin. Și descopăr în această lume o pasiune autentică a oamenilor îndrăgostiți de industria vinului pe care o simțeam și în fostul meu domeniu, muzica”.  

Vinul românesc, afirmă ”Profu” Tudoran, într-o discuție cu DW, ”n-a știut să își vândă povestea. Comunismul ne-a tăiat glasul. Noi nu am făcut marketing, am făcut hectolitri. Am fost obligați să facem lucruri comune, masive, care n-au avut treabă cu fine tuningul, cu finețea de coloristică, de marketing, de poveste. Noi am fost rudimentari. Lumea vrea lucruri ușor mai puțin colțuroase. Via întinsă care nu spune o poveste nu capătă o piață. Probabil vom avea de câștigat în următorii 10-15 ani”.  

Spre poveste își îndreaptă atenția și Thomas Brandl, care, în cei 20 de ani de când bate podgoriile și cramele din Europa de Răsărit, a descoperit potențialul viticol al acestei părți de lume. ”Ce lipsește cu adevărat este continuitatea în promovare. Singurul lucru la care mai trebuie lucrat este marketingul continuu. În România, Moldova, Albania, Serbia sau Croația avem istorie. Tradiție milenară. Doar că a fost acoperită de deceniile de comunism, când a scăzut calitatea și, odată cu ea, și imaginea. Eu le spun oamenilor din Germania și Europa Centrală: nu vă concentrați doar pe cei 40 de ani de comunism – priviți înainte de asta. E o tradiție care merge până la 4000 de ani. Sunt 4000 de ani de cultură a vinului. Ca în Franța sau Spania. Poate nu cât în Italia, dar pe aproape. Iar aceasta este acum redescoperită. Și mă bucur, ca prieten al Europei de Sud-Est”.  

Soiurile vechi de vin, practicile noi de marketing  

Brandl simte lipsa unor strategii coerente ale antreprenorilor. ”În ultimii zece ani, la târguri internaționale precum ProWein, de la Düsseldorf, când existau fonduri europene sau susținere de la ministerele agriculturii, apăreau standuri mari. Dar dacă în anul următor se schimba guvernul, acestea dispăreau complet. Destule lucruri în Europa de Est – și asta e o moștenire a socialismului – depind încă prea tare de stat. Multe firme nu s-au adaptat complet: dacă sunt antreprenor, trebuie să mai și risc, să investesc și singur pentru a intra pe noi piețe, nu să tot aștept ca tăticul stat să facă totul pentru mine”.  

Dacă un vin câștigă o medalie de aur la CMB, vânzările lui pot crește cu 20–30% în scurt timp. E drept că, de obicei, și prețul urcă. ”Dacă un producător din România, Bulgaria, Moldova se întoarce de la CMB cu mai multe medalii, asta înseamnă că acolo se produce calitate. În Europa de Sud-Est a avut loc o revoluție a calității, în ultimii 10 ani. Îmi amintesc de vinurile românești de acum 15 ani: nu erau grozave. Acum s-a investit mult în crame, echipamente moderne, adesea cu sprijin european, dar și în vii. Acolo începe calitatea. Și, mai ales, s-au plantat soiuri autohtone. Se redescoperă soiurile vechi. În România, de exemplu: Feteasca Albă, Feteasca Regală, Feteasca Neagră, Băbeasca și altele. La fel se întâmplă în Bulgaria, Moldova. Asta este calea corectă, dacă vrei să cucerești noi piețe. Trebuie să ai un produs special, nu vii din România sau Moldova cu al 789-lea Merlot”, subliniază ambasadorul Brandl, într-un interviu oferit DW.  

Când vinul se întoarce cu fața la hartă  

Jurizarea de la Constanța a avut loc în orb. Rezultatele vor fi anunțate pe 7 aprilie. Dar concursul nu este doar despre aciditate sau tanin, nu este doar despre medalii. Este despre rețele, conexiuni, rafturi care se deschid. Unul din trei jurați este cumpărător acreditat de câte un lanț internațional de retail. Decide ce vin va intra pe rafturi la Dublin, Viena sau Leipzig. Nu e puțin lucru, este convins organizatorul român al CNB: ”Nu vin doar să guste. Vin să și aleagă. Și uneori, când pleacă, trimit deja prima comandă”.  

Deși inițial acesta a fost planul, Constanța nu a putut găzdui evenimentul în Cazinoul de curând renovat, ba, chiar inaugurat cu fast, adică în prezența unor politiceni de la vârful administrației centrale. Dar clădirea încă nu are toate avizele. ”Ne-ar fi plăcut, pentru că este un simbol arhitectural al României – poate cel mai puternic după Peleș. Dar ce am reușit noi, aici, faptul că am adus CMB la Constanța, este oricum o victorie pentru vinul românesc”, conchide mulțumit Valentin Ceafalău.  

Nici nu a fost nevoie de marmură, a compensat fereastra imensă a unui hotel cu vedere spre marea agitată la final de martie. Vinurile au impresionat, iar orașul de la marginea mării și regiunea Dobrogea au fost, pentru câteva zile, sufletul unei povești și punctul de plecare al unei hărți care începe la un pahar de roze într-o cramă din sud-estul României și poate continua pe piețele Europei.