Europa şi imigraţia

A-i pune pe alţii să scoată castanele din foc - ar fi formula care ar rezuma metoda aptă să impermeabilizeze Europa la valul de refugiaţi provenind din ţările Africii. Reacţia ministrului intern de germane Otto Schilly deşi este dictată de raţiuni pragmatice este argumentată populist.

In Germania nu ar mai exista loc pentru azilanţi.Or, în ultimii doi ani numărul acestora a scăzut cu o treime faţă de anii precedenţi.In Germania trăiesc 7 milioane de străini care în cea mai mare parte contribuie la finannţarea sistemelor de asigurări medicale şi sociale. Acest adevăr trebuie rostit tocmai pentru a corecta o falsă imagine a Germaniei - cea a unei ambarcaţiuni gata să se răstoarne, plină pînă la refuz cu desperados sosiţi din Africa sau din Europa de răsărit.

Otto Schilly prin propunerile formulate şi poate mai intens , prin temerile neexprimate dar deductibile, a contribuit la consoldiarea acestei false imagini.Mai mult decît atît el a creat iluzia că Europa va fi cruţată de valul de azilanţi în măsura în care taberele menite să găzduiască refugiaţii - instituite pe ţăruimurile Africii de Nord, vor pute opera o preselecţie.

Numai că în absenţa unei legislaţii concrete a azilului în repsectivele regiuni - dar şi a uneia omogene în spaţiul Uniunii Europene este foarte puţin probabil că tocmai acolo unde democraţia nu are tradiţii prea indelungate situaţia acestor năpăstuiţi să poată putea fi rezolvată conform principiilor statului de drept de tip occidental. Otto Schilly insuşi a ţinut să precizeze că deocamdată va fi imposibilă garantarea dreptului la azil conform normelor europene, în taberele pentru refugiaţi din terţe ţări.

Cît despre refugiaţii care bat dinspre est sau Extremul Orient, la porţile Europei, aceştia vor putea fi ţinuţi la distanţă prin crearea de astfel de centre de primire şi preselecţie în Ucraina de pildă.

Cum era de aşteptat, în paginile presei germane şi în mediile politice, propunerile lui Otto Schilly au stîrnit deja controverse.

Dincolo de acestea, se disting cîteva vicii de sistem.Europa este proecupată intens de propriile ei probleme şi refuză să privească dincolo de frontiere din alte motive decît acelea de a se apăra de neajunsurile care ar putea-o afecta venind dinafară. De aceea se şi aude în cercurile elitei politice de la Rabat sau Kiew de pildă, că Bruxelles-ul formulează la adresa vecinilor Uniunii Europene exigenţe supreme fără a fi dispus la rîndul lui să ofere în schimb şi unele compensaţii. Politica Bruxelles-ului faţă de vecinătatea imediată a Uniunii Europene, formată cum se ştie în est şi în sud din state care nu se pot prevala nici de avantajele bunăstării nici de binefacerile democraţiei - este lipsită de perspectivă, dictată de raţiuni de moment şi de egoisme de tot felul. Nu există un aşa numit plan Marshall pentru statele sărace de pe continentul african, barierele comerciale persistă, interesele economice ale Europei sunt impuse fără menajamente. Politicienii Europei par a fi uitat cu desăvîrşire că problemele vecinilor sunt şi ale lor. Doar astfel se poate explica cum de ministrului german de interne Otto Schilly i-a putut trece prin cap o soluţia care stîrneşte nu numai cotnroverse ci şi animozităţi.

Ute Schaffer / Rodica Binder