Euforie stinsă

De la punerea în libertate a asistentelor medicale bulgare şi a medicului palestinian, condamnaţi la moarte în Libia pentru o imaginară contaminare cu sida a copiiilor dintr-un spital pediatric, a trecut aproape o jumătate de an. In acest răstimp, s-a atenuat mult entuziasmul populaţiei faţă de cele 6 victime ale injustiţiei libiene.

Euforia s-a stins. După masiva autopublicitate pe care şi-au făcut-o în massmedia asistentele medicale şi palestinianul eliberat odată cu ele şi adoptat de statul bulgar, nu puţini cetăţeni au început să-şi piardă răbdarea.

Capac le-a pus multora cererea de despăgubiri adresată statului bulgar.

La revenirea lor în Bulgaria, după 8 ani grei de detenţie în Libia, cele 5 surori şi medicul palestinian, care le însoţea au primit donaţii importante din partea unor firme.

Tuturor li s-a aprobat pe loc să lucreze în orice spital sau clinică din Bulgaria.

Băncile au deschis conturi destinate donaţiilor în favoarea lor.

Instalaţi împreună cu familiile lor, pe banii guvernului, în cartierul rezidenţial sofiot Boiana, cei şase au aflat rapid că firma de telefoane celulare Mobiltel le-a cumpărat locuinţe.

Un grup de presă deschisese conturi pe numele lor, dăruindu-i fiecăruia căte 10.000 de leva.

Cei care au solicitat îngrijiri medicale şi le-au procurat gratuit în cele mai bune spitale din Bulgaria.

Ulterior, medicul şi asistentele medicale au călătorit prin Europa, la invitaţia mai multor instituţii.

Două dintre ele şi-au publicat volumele despre cei 8 ani petrecuţi în penitenciarele libiene. Iar de la Hollywood au primit o ofertă de transpunere pe celuloid a dramei pe care ai trăit-o în ţara lui Gadafi. În fine, medicul palestinian s-a însurat cu o bulgăroaică, obţinînd cetăţenia ţării.

In aceste condiţii nu puţini sunt de părere că statul şi UE le-au dat celor 6 destul, Bulgaria nemai fiind obligată să le ofere şi despăgubiri. „Cu atît mai mult cu cît femeile s-au dus în Libia voluntar. Şi au fost salvate din ghearele sistemului represiv libian cu ajutorul UE şi a preşedintelui Franţei, Sarkozy”, după cum s-a exprimat cineva.

Alţi bulgari continuă să considere însă că, indiferent cît li s-ar da, „nu va fi niciodată destul, avînd în vedere schingiurile şi traumele pe care le-au sufeirt în temniţele din nordul Africii”.