Estul Europei caută o platformă comună

Președintele Poloniei, conservatorul Andrzej Duda, a confirmat așteptările în ce privește schimbarea de orientare a politicii externe. Într-un interviu din ziarul România liberă care îi prefațează vizita de la București, Andrzej Duda a luat o distanță semnificativă față de politica administrației liberale anterioare.

Dacă partidul lui Donald Tusk, aflat la putere până la alegerile desfășurate recent, a înclinat în favoarea Germaniei acceptând în cele din urmă redistribuirea refugiaților, noua administrație se arată solidară cu celelalte țări est- și central europene. ”Trebuie să fiu foarte franc, - a spus președintele Poloniei -: credem în solidaritatea europeană, dar ea nu ne poate fi impusă. 'Solidaritatea forţată' este un oximoron.”

Sună destul de aspru și în același ton cu politica pe care inițiat-o premierul Ungariei Viktor Orban. În plus, polonezii au un motiv particular de neîncredere în Germania, unul referitor la politica energetică și la relația cu Rusia. Germanii se alimentează cu gaz prin conducta din Marea Nordului care leaga direct Rusia de Germania și nu suferă de crizele de alimentare de pe traseul ucrainian: ”Aşteptăm acelaşi nivel de solidaritate din partea altor state membre, cu precădere în ceea ce priveşte politica energetică comună şi relaţiile Uniunii Europene cu Rusia.”- a spus președintele Duda. Pe parcursul aceluiași interviu el a făcut o referire critică și la proiectul Nord Stream 2 - lansat anul acesta - care va spori și mai mult cantitățile de gaz livrate Eurpei occidentale, ocolind Europa de est.

Din momentul în care conservatorii au câștigat alegerile legislative în Polonia, devenise clar că Grupul de la Vișegrad are noi perspsective de a-și recâștiga unitatea. O diferență majoră persistă însă: e vorba de modul de raportare la Rusia. Dreapta conservatoare (partidul fraților Kaczinsky -PiS), a moștenit de la generația războiului cea mai neînduplecată poziție antirusească, una care nu e dispusă la mlădieri conjuncturale. Cu toate că nu se vorbește întotdeauna deschis, mulți polonezi sunt încredințați că avionul președintelui Poloniei, Lech Kaczynski, a fost prăbușit înadins de serviciile secrete rusești, tocmai pentru a-i pedepsi pe polonezi pentru îndrăzneala de a prelua simbolic spațiul memorial de la Katyn, acolo unde câteva mii de ofițeri polonezi fuseseră executați sumar de sovietici în 1940. Or, președintele Lech Kaczynski tocmai acolo se ducea, la câteva zile după vizita lui Donald Tusk care evitase posturi conflictuale. Aceste lucruri nu sunt aduse în discuție în convorbirile oficiale, dar ele au capacitatea de a le imprima acestora un anumit curs.

Polonia intenționează să atragă și România pe această direcție mai severă față de Rusia. Politica de la București a fost mereu mai flexibilă, antirusă numai până la un punct, nedorind să încordeze prea mult relațiile în detrimentul românilor din stânga Prutului care suportă o puternică influență rusească, pe multe canale nu totdeauna vizbile. Conflictul înghețat din Transnistria este o permanentă amenințare pe care România nu știe bine cum să o abordeze.

Pe de altă parte, guvernele de la București au susținut proiectul scutului antirachetă, atrăgându-și criticile și avertismentele Moscovei. Președintele Traian Băsescu se apropiase cel mai mult de linia tradițională poloneză, dar multe alte motive au împiedicat o alianță mai strânsă cu Polonia.

România este tot mai atentă la poziția Germaniei mai ales după victoria lui Klaus Iohannis. Un colaborator al său apropiat, Eduard Hellvig, numit ulterior director al SRI, declarase că s-ar cuveni ca politica externă sa ia în calcul nu doar Washingtonul, ci și Berlinul. Or, cât privește chestiunea rusească, asta înseamnă o anumită moderare a tonului. În acest context, nici subiectul unirii cu Basarabia, încurajat discret de americani, nu ar putea fi propulsat prea curând.

În problema refugiaților, România a luat însă o anumită distanță față de Germania, refuzând cotele obligatorii, dar a evitat cu grijă să critice deschis politica guvernului de la Berlin, așa cum făcuseră ungurii, cehii și polonezii. Această prudență a creat mereu impresia unei poziții oscilante, ceea ce ar putea să fie mai mult decât o aparență.

Iată ce greu este totuși să se închege o solidaritate fără fisuri între Polonia și România, după cum nici divergențele dintre Polonia și Ungaria în chestiunea rusească nu sunt ușor de depășit. Miercuri la Palatul Cotroceni, președintele Klaus Iohannis va prezida împreună cu președintele Andrzej Duda, reuniunea la nivel înalt a statelor din Europa Centrală și de Est, la finalul căreia vom putea spune, probabil, dar nu sigur, ceva mai multe.