Este islamul compatibil cu democraţia?

Turcia pare a oferi premiza unui răspuns afirmativ crede TAGESSPIEGEL comentînd alegerea lui Abdullah Gül, fostul islamist, în funcţia de preşedinte al ţării. Ziarul berlinez întrevede şi o apropiere mult mai rapidă a Turciei de structurile europene de la Bruxelles.

Alegerea fostului ministru de externe în funcţia de preşedinte reprezintă şi indiciul unei emancipări a Turciei de sub hegemonia castei militare este de părere HANDELSBLATT.

In ultimii ani Turcia a trăit o mică revoluţie culturală iar faptul că atît premierul Erdogan cît şi proaspătul preşedinte Gül s-au eliberat de doctrinele radicale ale islamului optînd pentru o cale moderată, este urmărit cu interes în restul ţărilor musulmane opinează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Ecuaţia noii conduceri are însă o necunoscută crede AACHENER ZEITUNG lui Gül revenindu-i de acum înainte şi datoria de a-i atrage de partea sa şi pe militari.

In postura de ministru de externe Gül a făcut o bună impresie în capitalele occidentale iar după alegerea sa în fruntea statului, europenii şi mai ales cancelara Angela Merkel nu vor mai putea respinge fără obiecţii aspiraţiile Turciei de a deveni într-o bună zi membră a Uniunii Europene - crede OSTSEE ZEITUNG - consemnînd faptul că preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy şi-ar fi nuanţat deja discursul. De la Paris, LE MONDE constată că Sarkozy nu a deviat prea mult de la vechea sa poziţie, pledînd în continuare doar pentru o alianţă strînsă cu Turcia nu şi pentru primirea ei în Uniunea Europeană. Iar dacă de la Geneva TAGESANZEIGER crede că Turcia are motive să fie mîndră de alegerea făcută, NEUE ZÜRCHER ZEITUNG consideră că nu există nici un motiv de triumfalism. Turcia a încăput pe mîinle islamiştilor scrie EL PERIODICO. Ziarul spaniol consideră că pericolul nu îl reprezintă religiozitatea noilor lideri ci înapoierea culturală şi economică a ţării. Rămîne de văzut dacă noii aleşi vor şi fi pe atît de moderaţi pe cît se declară. Militarii şi aliaţii lor se tem că ne vom da cu toţii seama de asdevăr cînd va fi deja prea tîrziu.

DER STANDARD invită la prudenţă şi recomandă judecarea preşedintelui Gül după fapte, basmaua cu care consoarta sa îşi acoperă capul nedeţinînd în întreaga ecuaţie nici o funcţie esenţială.

Cît despre Angela Merkel, ea îşi cîştigă tot respectul pentru felul în care a abordat în cursul vizitei în China chestiunea respectării drepturilor omului consideră THÜRINGISCHE LANDESZEITUNG. Cu atît mai mult cu cît potenţialul economic şi politic al Chinei a crescut într-atît în ultimii ani încît o punere sub presiune a conducerii comuniste de la Pekin a devenit dificilă - asertează MITTELDEUTSCHE ZEITUNG. Chiar dacă în joc se află afacerile, în discuţie rămîn condiţiile în care aceste legături economice şi comerciale cu China se desfăşoară. Conducerea de la Pekin pare totuşi pusă în dificultate de reproşurile care-i sunt aduse ori de cîte ori este abordată problematica drepturilor omului. Angela Merkel a ţinut să se folosească cu inteligenţă de situaţie, întîlnindu-se şi cu jurnalişti care critică actualul regim scrie THÜRINGER ALLGEMEINE şi continuă : în Germania atitudinea cancelarei a fost aplaudată pînă şi de opoziţie şi de Amnesty International.

Lui Gerhard Schröder nu i s-ar fi putut întîmpla aşa ceva. Politica pe care el a promovat-o a sluijt mai degrabă camuflării decît scoaterii la lumină a încălcării drepturilor omului în China. Si chiar dacă Merkel a dat clar de înţeles şi publicului din ţară că Germania nu tolerează încălcarea drepturilor omului în pofida înfloritoarelor relaţii economice şi comerciale cu China, ea a izbutit să-şi impună mesajul în faţa conducerii de la Pekin. Germania doreşte să încurajeze China să-şi asume responsabilitatea internaţională ce-i incumbă în virtutea potenţialului ei economic şi politic atrage atenţia în final FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND. Tot azi, NEUE ZÜRCHER ZEITUNG mai publică pe o întreagă pagină de ziar o analiză a avîntului economic al statelor din Europa centrală şi de răsăsit între care figurează desigur şi România.