Erdogan şi şansele europene ale Ankarei

Jurnaliştii acreditaţi la Bruxelles au aflat, din culise, că până la urmă, se va decide lansarea negocierilor într-o formulă care permite, însă, liniştirea spiritelor în tabăra adversarilor admiterii Turciei. Cu alte cuvinte, pentru a-l cita pe încă responsabilul comunitar pentru extindere, Günter Verheugen, este vorba despre un fel de foaie de parcurs cu termeni îndepărtaţi.

În opinia comisarului Verheugen s-ar impune limitarea, pe timp îndelungat, a accesului cetăţenilor turci pe piaţa europeană a muncii. În plus, pentru ca accesul Turciei să nu aibă un impact negativ, Verheugen mai vorbeşte şi despre alte modificări de cadru şi, desigur, despre controlul riguros al modului în care Ankara îşi pune în practică reformele politice. Premierul turc Recep Tayyip Erdogan se arată oarecum surprins de aceste evoluţii. ”În catalogul de criterii ale Uniunii Europene nu există asemenea condiţii care să determine o astfel de evoluţie a negocierilor”, a comentat şeful Executivului de la Ankara, recunoscând, însă, că Verheugen ar putea, e drept, avea obiecţii cu privire la anumite lipsuri pe care Ankara, desigur, le-ar putea recupera în timpul negocierilor.

Erdogan a fost surprins de suma de 28 de miliarde de euro anual pe care, în următorul deceniu, europenii se tem că ar urma să o plătească pentru integrarea Turciei. ”În 1999, la Helsinki, Turcia a fost apreciată ca eligibilă pentru statutul de candidat. Atunci au fost luate în calcul toate detaliile acestei candidaturi. În plus”, a adăugat demnitarul de la Ankara, ”nu e în regulă să ne punem mereu întrebări legate de preţul pe care trebuie să-l achite Uniunea Europeană pentru Turcia. Trebuie să vorbim şi despre ce, anume, câştigă Uniunea prin admiterea Turciei”.

Comisia Europeană a încercat să ofere acest răspuns şi consideră economia turcă insuficient de dezvoltată pentru a oferi vreun impuls benefic Europei. Cu toate acestea, Erdogan pare convins că în decembrie, cei 25 de membri actuali ai Uniunii se vor pronunţa în favoarea lansării negocierilor de aderare cu Turcia. O amânare, pe care şeful Executivului turc preferă să o scoată din calcul, ar fi, până la urmă, ”o lovitură grea pentru mine şi pentru poporul meu. Lumea întreagă ne este, însă, martor atunci când spunem că avem asigurarea comisarului Verheugen că Turcia nu mai are probleme”. Mai mult, Erdogan este convins – beneficiind de garanţii din prima mână – că printre cei care vor susţine cauza Turciei, în decembrie, se numără premierul Greciei Kostas Karamanlis şi preşedintele grecilor ciprioţi, Tassos Papdopoulos.

Cât despre acuzaţiile recente, cum că în Turcia ar mai exista tortură, Erdogan a apreciat că cei ce afirmă aşa ceva au contacte cu miliţia kurdă PKK, organizaţie interzisă în Turcia: ”Asemenea cuvinte grave se cer demonstratate. Eu, însumi, am stat în închisorile turce, patru luni, condamnat pentru opinia pe care mi-am exprimat-o, recitând o poezie. Ştiu despre ce este vorba când spun că în Turcia nu mai există tortură”.

Erdogan se va afla, duminică, la Berlin, unde cancelarul federal Gerhard Schröder îi va oferi premiul Quadriga – prin care şeful Executivului german, un susţinător al admiterii Turciei, şi-a propus să răsplătească reformele radicale instituite la Ankara de conservator-islamistul Recep Tayyip Erdogan.