#entr_ro: Când războiul separă îndrăgostiții

"Este periculos să te plimbi, nimeni nu-ți poate garanta că nu vei fi împușcat", ne spune Rita. Tânăra în vârstă de 22 de ani locuiește în centrul Kievului și, de la atacul Rusiei asupra Ucrainei, a stat în mare parte acasă.

Și-a făcut provizii din timp, dar din cauza stresului nu prea are poftă de mâncare. Între timp a început măcar să doarmă mai bine: "În primele nopți de război îmi era frică să adorm. Însă m-am obișnuit cu sirenele care sună zi și noapte. Știu că după ce le auzi trebuie să te duci la adăpostul antiaerian, dar uneori nu mă mai duc acolo pentru că dorm buștean."

Rita a vrut să plece în străinătate, dar acum vrea să rămână în Kiev, alături de părinții ei. "Este o decizie grea, pe care nu am putut să o înțeleg la început", spune Andrei. Iubitul Ritei are 26 de ani și locuiește în capitala Rusiei, Moscova. El a sfătuit-o pe iubită să plece cu familia undeva, pentru ca el să i se alăture ceva mai târziu. Acum, spune Andrei, acest lucru este efectiv prea periculos pentru că riști să te împuște cineva pe drum. 

"Nu se știe dacă vom mai fi împreună după război"

Deși nu se pot întâlni în acest moment, Rita și Andrei sunt în contact permanent. Ambii spun că încearcă să nu vorbească despre politică. "La început mi-a transmis știri rusești, iar eu i le-am trimis pe ale noastre. Și am ajuns la discuții aprinse", își amintește Rita. 

Ea critică faptul că oamenii din Rusia îl privesc cu entuziasm pe Putin la televizor, în timp ce copiii mor în războiul din Ucraina. Rita mărturisește că îi este frică de cât de multă ură simte. 

"Sunt foarte îngrijorat și îmi dau seama că toate acestea vin din partea poporului rus. Războiul este ceva absurd în secolul nostru", spune Andrei. Dar el evită discuțiile politice. "Nu sunt politolog și nici nu vreau să mă implic", spune el.

Rita, pe de altă parte, simte nevoia să vorbească: "Când vezi fotografii cu copii morți, nu poți simți dragoste pentru Rusia. Sperăm ca armata noastră să ne recupereze teritoriile." Tânăra adaugă că ar prefera ca Andrei să fie la Kiev și să vadă totul cu ochii lui, "ca să nu-i mai treacă prin cap să spună ceva împotriva Ucrainei".

Andrei îi răspunde că ar lupta chiar și cu soldații ruși pentru a proteja familia Ritei. Numai că asta nu ar schimba nimic, la fel cum nici protestele împotriva războiului din Rusia nu au efect. 

"Nu-mi place când alte popoare ne acuză că suntem leneși și indiferenți. Ce trebuie să facă un simplu cetățean? Cei care ies în stradă cu steaguri și pancarte primesc o pedeapsă lungă cu închisoarea. Pe cine ajută chestia asta?", întreabă Andrei.

Rita și Andrei și-ar dori ca războiul să se încheie, temându-se că situația actuală i-ar putea despărți. Rita spune că îl iubește pe Andrei, dar că i-ar fi rușine să spună cuiva din Ucraina că prietenul ei este rus. 

Ea speră că, mai devreme sau mai târziu, Andrei va renunța la cetățenia rusă și va solicita un pașaport ucrainean: "Se spune că atunci când oamenii se iubesc sunt inseparabili. Totuși există ceva care poate separa: după cum puteți vedea acum, naționalitatea are o mare importanță. Nu-l voi întoarce împotriva țării sale, iar el nu mă va întoarce împotriva țării mele. Sinceră să fiu, nu se știe dacă vom mai fi împreună după război."

"Ne dorim același lucru: copii, un venit bun, o viață prosperă"

Rita își amintește cu mult drag de clipele frumoase, de călătoriile împreună, de zilele senine. Ele, amintirile, țin relația în picioare pentru acest cuplu care s-a cunoscut pe Instagram în urmă cu un an. 

"Am dat peste ea din întâmplare. I-am apreciat o postare, apoi pe a doua. Apoi am văzut că ”likeurile” erau reciproce și am luat legătura", spune Andrei, care lucrează ca trader. 

Rita a studiat protecția mediului înainte de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și a lucrat între altele ca model. Cei doi s-au întâlnit pentru prima dată în Turcia, apoi au mers în Ucraina și au petrecut mult timp la Kiev. Ulterior, au călătorit în Albania și Egipt.

A urmat prezentarea lui Andrei părinților Ritei, care locuiesc în Vinița. Tatăl Ritei este un mare patriot, spune fiica. Fostul lunetist în vârstă de 50 de ani este acum dornic să se alăture apărării teritoriale. 

Tatăl s-a purtat bine cu prietenul ei Andrei, spune Rita. "Eram toți împreună și în sat la Șceaslîvțeve, pe malul Mării Negre", își amintește Rita, spunând cu tristețe că satul din regiunea Herson a fost aproape complet distrus de lupte.

În această lună, Andrei și Rita trebuiau să se întâlnească în Georgia, dar au fost nevoiți să anuleze reuniunea: Rita nu vrea să părăsească Kievul, iar Andrei, din cauza sancțiunilor împotriva Rusiei, nu poate ajunge prea departe cu ruble și carduri bancare rusești care nu mai funcționează în străinătate. Singura opțiune a celor doi este să aștepte. 

Înainte de război, plănuiseră să viziteze diferite țări și apoi să decidă unde vor locui împreună. Rita s-a gândit chiar și la ideea de a se muta la Moscova și de a solicita cetățenia rusă. 

Acum nici măcar nu vrea să se gândească la asta. "Noi nu vorbeam despre politică înainte, relația noastră era bazată pe dragoste, respect reciproc și planuri comune", spune Andrei. De fapt, amândoi și-ar dori aceleași lucruri: să studieze, să aibă o familie și copii, un venit bun și o viață prosperă.

"Nimeni nu are nevoie de acest război"

Aceleași lucruri le vor Polina și Pașa. Nici ei nu se pot întâlni acum. Numai că situația lor este inversă. Pașa este ucrainean, se trage din Odesa, iar prietena lui, Polina, locuiește la Moscova. 

Amândoi au 25 de ani și sunt membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Ultimele Zile (sau mormoni, n.r.). Din cauza pandemiei, confesiunea a organizat doar seminarii online. Prin intermediul acestor cursuri s-au cunoscut Polina și Pașa. 

"Pentru mine este puțin neobișnuit să te îndrăgostești de o persoană prin intermediul unui ecran. Însă ne apropiem tot mai mult", spune Pașa. El este student și se află în prezent în Republica Cehă pentru un semestru în străinătate. Familia sa se află încă în Odesa. Polina lucrează ca profesoară și se pregătește să devină programator.

Cei doi nu s-au întâlnit niciodată în carne și oase. Prima lor întâlnire fusese planificată în Ucraina, dar a venit războiul. Acum nu mai știu ce să facă.

"Când totul a început, a fost o situație stresantă pentru noi. Cumva războiul ne-a apropiat și mai mult, am devenit mai deschiși și împărtășim experiențe personale. Cunoaștem oameni din ambele țări care își fac griji unul pentru celălalt. Nimeni nu are nevoie de acest război", spune Pașa, care sprijină refugiații ucraineni din Republica Cehă și colectează ajutoare pentru ei.

Polina descrie războiul ca fiind "un subiect foarte dificil" și încearcă să nu vorbească despre el cu nimeni. Credința, spune ea, o ajută să își găsească uneori liniștea. "Vreau ca totul să se termine repede și pașnic", spune tânăra. Ea subliniază că este împotriva războiului, dar în același timp și foarte intimidată.

Cuplul vorbește la telefon în fiecare zi. Pașa este sigur că și-a găsit jumătatea. "Când oamenii se simt bine împreună, nu trebuie să caute subiecte, totul vine de la sine", spune el. Amândoi subliniază că au aceleași gusturi, simțul umorului, interese și planuri de viață. Polina și Pașa vor să studieze, să călătorească și să întemeieze o familie.

"I-am dat de înțeles că mi-ar plăcea să am o fiică. Acestea sunt încă planuri de viitor și poate părea un flirt într-o relație. Însă ne ajută să avem un sentiment de apartenență", spune Pașa, adăugând: "Nu vrem să tot amânăm întâlnirea noastră. Dar a devenit extrem de dificil”. Cu toate acestea, Polina crede că vor reuși să se întâlnească. 

Toate numele din text au fost modificate pentru a-i proteja pe tinerii interlocutori, care au stat de vorbă cu jurnaliștii DW sub protecția anonimatului.