Elevii şi istoria comunismului

Concursul destinat elevilor din clasele V-Xll este organizat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei. Scopul este desigur creşterea interesului elevilor pentru istoria comunismului în România, pentru cunoaşterea şi reflectarea crimelor şi atrocităţilor pe care regimul comunist le-a comis aproape o jumătate de secol. Simplu spus, elevii de azi sînt puşi să imagineze statutul pe care îl aveau elevii în comunism.

Întrebarea pe care mi-o pun este următoarea: sînt elevii de azi pregătiţi şi mai ales interesaţi să participe la un astfel de concurs şi să ilustreze veridic o perioadă neagră a societăţii româneşti, despre care unii nu au auzit aproape nimic? Nici acasă în familiile lor, nici la şcoală, nici în cercurile lor de prieteni, unde cu totul altele sînt subiectele pe care le discută, iar nu ceea ce a făcut regimul comunist cu întreaga societate românească timp de aproape o jumătate de secol?

Eu cred că elevii noştri nu sînt pregătiţi pentru o asemenea provocare – nu-i spun concurs. Pentru că despre perioada noastră comunistă acasă se vorbeşte în şoaptă sau nu se vorbeşte deloc. Sau, şi mai rău, se vorbeşte despre o perioadă în care „era mai bine decît acum” – nu puţini sînt azi cei care mai cred acest lucru, reducînd totul la siguranţa mizeră a zilei de mîine.

Adevărul e că în toate aceste situaţii părinţii refuză să-şi asume o realitate pe care apoi să o poată povesti şi copiilor lor. Se rezumă la a spune „noi am dus-o greu, nu cum o duceţi voi acum”.

Poate şi mai grav este ceea ce se întîmplă în şcoli. Sigur că nu există disciplina Istoria comunismului, dar unde sînt acei profesori cu vocaţie care să le vorbească elevilor lor despre închisorile comuniste, despre cîţi au murit în încercarea lor de a trece graniţa spre occident, despre ascultarea telefoanelor şi violarea corespondenţei de către Securitate?

Eu cred că tocmai părinţii ar trebui să fie aceia care să ceară imperativ introducerea studiului istoriei comunismului în şcoli.