Eşecul unui mega-atentat la pudoare

În ultima secundă s-a evitat catastrofa propulsării la cârma UNESCO, principala organizaţie culturală a Naţiunilor Unite, a unui individ care ar fi vrut să ardă cărţi.

Ministrul egiptean al culturii, Husni, s-a văzut învins prin vot de fosta şefă a diplomaţiei bulgare, Irina Bokova. Pentru credibilitatea oricum foarte precară a organizaţiei mondiale, e o veste cât se poate de bună.

Alegerea în fruntea UNESCO a unui ins, care, ca mai-mare peste treburile culturale egiptene, declarase la un moment dat că va pune pe foc cu propria sa mână orice carte în ebraică s-ar găsi în bibliotecile ţării sale ar fi echivalat cu escaladarea unui Everest al imoralităţii.

Se ştie că de arsul cărţilor evreieşti s-a ocupat cu mult succes regimul nazist acum şapte-opt decenii. E semnificativ totuşi, că în ciuda enormităţii declaraţiei de piroman şi de incendiator de carte a unui ministru deţinând, nota bene, timp de 22 de ani portofoliul culturii egiptene, s-au găsit până la sfârşit destule ţări membre ale UNESCO în stare să susţină candidatura lui Faruk Husni. Dată fiind multitudinea ţărilor arabe şi islamice din Africa şi Asia care l-au sprijinit până la capăt egipteanul fusese cotat chiar drept mare favorit.

În final, Comisarul European pentru Afaceri Externe, Ferrero-Waldner, ca şi candidatul ecuadorian s-au retras din cursă, lăsând cale liberă tranşării chestiunii printr-un vot fie în favoarea lui Husni, fie pentru contracandidata sa din Bulgaria. Irina Bokova, mamă a doi copii, diplomat de carieră poliglot, care vorbeşte curgător engleza, franceza, rusa şi spaniola, s-a impus in extremis.

Adepţii lui Husni argumentaseră că alegerea egipteanului ar favoriza „dialogul” dintre culturi şi civilizaţii întrucât ar „construi o punte între lumea occidentală şi cea musulmană”. Spre a-şi salva candidatura, egipteanul îşi ceruse scuze şi îşi retractase parţial vituperarea antisemită.

E, totuşi, deosebit de greu de înţeles cum un individ cu asemenea antecedente, vădit incapabil să-şi controleze impulsurile de ură, ar putea să construiască orişice, şi cu atât mai puţin punţi între est şi vest.

Între personalităţile revoltate de deraierile lui Husni, care au lansat în mod convingător semnalul de alarmă, cerând să nu se opteze pentru ministrul egiptean s-a numărat laureatul premiului Nobel, Elie Wiesel. Scriitor american originar din România, victimă a Holocaustului care a supravieţuit aproape miraculos lagărului nazist de la Auschwitz, unde a fost deportat din Sighetul său natal, Wiesel a subliniat că alegerea lui Husni în fruntea UNESCO ar constitui o teribilă ruşine. O "ruşine pentru întreaga Comunitate Internaţională".

Mega-atentatul la bunele moravuri şi la pudoarea noastră culturală a eşuat şi graţie intervenţiei filosofului francez Bernard-Henry Levy, precum şi datorită unor organizaţii pentru apărarea drepturilor omului.

De impactul acestor intervenţii a beneficiat în cele din urmă Irina Bokova, prima femeie ce devine Director General al Organizaţiei Naţiunlor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Victoria ei a surprins cu atât mai mult cu cât s-a crezut multă vreme că la UNESCO va triumfa până la urmă relativismul cultural şi laşitatea numită pragmatism politic, în speţă obedienţa responsabililor apuseni în reacţie la imensele presiuni exercitate de ţările arabe şi islamice.

Concluzia salvării UNESCO de riscul apocalipsei morale a tras-o Bernard-Henry Levy. Gânditorul francez a salutat înfrângerea suferită de aşa-zisa „Realpolitik” în faţa legii morale.

De cealaltă parte a baricadei, în vaste zone ale lumii arabe, s-a reacţionat dezlănţuit, conform invectivelor şi acuzelor aflate în inventarul vechilor tipare antisemite. Deşi, din raţiuni politice, Israelul îşi abandonase obiecţiile privindu-l pe Husni, „de vină pentru eşecul egipteanului”, s-a afirmat de pildă la Cairo, ar fi nu doar „ciocnirea civilizaţiilor” ci, mai cu seamă, „puternicul lobby evreiesc”.

Autor: Petre M. Iancu