Drumul vinului moldovenesc

În același timp, situația de criză a fost și o școală de competitivitate pentru antreprenori, care le-a schimbat strategiile și standardele de afaceri. În anii care au urmat, vedem deja succesul vinurilor moldovenești pe piețe cu tradiții vechi în domeniu, cum este cea europeană sau pe cele noi, cum este cea asiatică. În același timp, dezvoltarea sectorului a impulsionat apariția producătorilor de nișă, a vinăriilor mici de familie, axate pe calitate și ecologie.

Toamna se face vinul

Toamna în Moldova e anotimpul în care satele se umplu de arome proaspete de vin fermentat. În satul Costești, situat la circa 25 de km de Chișinău, gospodarii se trezesc cu noaptea în cap și pleacă la vie pentru a culege roada. Este și cazul lui Mihai Sava (53 ani), care în ultimii ani a reușit să facă din cultivarea viței de vie o mică afacere de familie. La fel ca și strămoșii săi, acesta iese în grabă pe poartă și se îndreaptă spre via de la marginea satului. „Avem o toamnă frumoasă în acest an. E cald și bine, iar strugurii sunt copți și numai buni pentru a face un vin bun”, spune producătorul.

Grăbit și cu mâinile bătătorite de muncă, Mihai Sava începe să culeagă strugurii copți de Cabernet. Nu are o plantație mare, iar strugurii culeși de pe aceasta îi permite să producă 7-8 mii de tone de vin pe an.

„Ideea de a produce vinuri a venit mai mult din necesitate. În anul 2007 am dus strugurii din via tânără de Cabernet Sauvignon la o fabrică, care ulterior a falimentat. Nu am mai văzut banii și am zis că nu mai ducem niciun strugure la piață sau la fabrici, dar vrem să producem vinuri. Am început cu vinuri de desert, iar după aceea am înțeles că vinurile seci sunt mai căutate pe piață. În 2012, un prieten care lucra la Federația Fermierilor din Moldova mi-a sugerat ideea să prezentăm vinurile noastre la concursul „Polobocul de aur” și am luat premiu chiar în același an. În 2013 am repetat performanța și de atunci am decis să ne ocupăm mai serios de producerea vinurilor. În primii ani, când am plantat viile, am sădit soiuri tipice pentru R. Moldova – struguri roșii de Merlot și Cabernet, precum și albi de Sauvignon și Traminer. Dar aceste soiuri sunt franceze, de aceea în ultimii ani am decis să mergem pe plantarea de viță de vie autohtonă, cum ar fi Floricica sau Viorica, Rară Neagră și Fetească Regală. O facem și pentru turiști, care sunt interesaţi să guste din vinuri autohtone, dar nu din cele care sunt cunoscute în toată lumea”, spune Mihai Sava.

In vino veritas

Datorită tradiției, dar și poziționării geografice, industria vitivinicolă a fost ramura cea mai dezvoltată în R. Moldova, iar pe timpul Uniunii Sovietice, alături de Georgia, Chișinăul asigura peste 70% din producția de vinuri din fostul spațiu sovietic. După prăbuşirea Uniunii Sovietice, producătorii de vinuri au păstrat tradiția de a exporta în Est, dar, încercând să cucerească piața din întreaga lume. Astfel, vinurile moldovenești, produse în mare parte din soiuri franceze, au luat pe parcursul mai multor ani premii și medalii la diferite concursuri. Totuși, spre deosebire de alte țări cu tradiție, până la începutul lui 2010, atât pe piața internă, cât și externă, erau cunoscute mai mult vinurile produse de fabricile mari, producătorii mici fiind practic necunoscuți.

După cules, Mihai Sava se întoarce acasă. Lăzile cu struguri sunt procesate în două cazi și sunt lăsate să fermenteze. Vinificatorul face totul cu mâinile sale, iar procesul de prelucrare este o adevărată artă, fiind importantă orice bobiță.

„Înainte mulți produceau vinuri bune și le țineau în butoaie de stejar. Totuși, metodele noi au adus evoluție. Acum mustul pentru vinurile albe și roze, pe perioada de fermentație,  trebuie răcit până la 14-18 grade, pentru a nu pierde din arome și a avea vinuri de calitate. De la un proiect american am primit un astfel de dispozitiv. Costă foarte mulți bani, iar un un producător mic nu își poate permite așa ceva. La noi, producătorii mici, aș putea spune că orice bobiță este sub control. Atunci când recoltăm, ne uităm la fiecare strugure să nu aibă nimic, să fie sănătos și să nu aibă mucegai. Când recoltezi calitativ, și vinurile sunt de calitate. Cred că lucrurile o să se schimbe, iar producătorii mici vor reuși să devină tot mai puternici pe piață. În această vară am fost într-o vizită de studiu în Cehia și Slovacia. Le-am spus colegilor de acolo că în Asociația Producătorilor de Vinuri Mici din Moldova suntem înregistrați circa 30 de antreprenori. Ei au fost mirați deoarece doar în acel sat din Cehia erau înregistrați 12 producători, iar în regiunea Alsacia din Franța sunt chiar 300 sau 400. Noi facem abia primii pași și cred că doar consumatorul va decide cine produce mai bine – vinăriile mari sau producătorii cei mici”, explică Sava.

Puțin, dar de calitate

Embargoul impus de Rusia în 2013, dar și semnarea Acordului de Liber Schimb cu UE, a ridicat industria vinului moldovenesc pe o nouă treaptă de dezvoltare. Datorită calității și procesului de producţie ecologic, producătorii mici de vinuri au devenit cunoscuți atât pe piața internă, cât și deja pe unele piețe externe. Cu toate acestea, vinurile producătorilor mici ar avea nevoie de mai multă promovare, dar și de subvenții care le-ar permite să obţină cantităţi mai mari.

Mihai Sava planifică să își extindă plantațiile deoarece ar vrea să producă mai mult. Una din principalele sale preocupări este găsirea lucrătorilor. Datorită migrației masive din ultimii ani, în sat au rămas puțini oameni, pe care producătorul i-ar putea angaja.

„O problemă foarte mare este lipsa forței de muncă. Avem o afacere de familie, dar așa nu putem produce mult. O altă problemă este comercializarea. De aceea, noi trebuie să ne axăm pe calitate. Indiferent de faptul că vom mări cantitățile noi trebuie să menținem aceste standarde, atunci vom reuși și vom mări vânzările. Cred că ar fi bine ca statul să găsească noi piețe de desfacere pentru producătorii mici. O altă idee ar fi de a deschide câteva magazine în țara unde să se vândă doar vinurile micilor producători. Atunci lucrurile se vor schimba. Acum noi singuri mergem pe la magazinele mari, dar este foarte complicat să îi convingi să îți preia produsul. Atunci când le spui că ai doar o mie de sticle, nici nu vor să discute cu noi. Un vin bun ar trebui să coste minimum 5-7 euro sticla, deoarece investițiile sunt foarte mari”, este de părere vinificatorul.

Coborâm în beci, unde Mihai Sava a pus la maturare mai multe tipuri de vin. E mulțumit de roada acestui an. Turnând din butoi vinul roz, speră ca roze-ul sau Cabernetul său vor ajunge pe mesele consumatorilor din Occident, dar este de sperat ca și vinurile moldovenești din Rară Neagră sau Floricica să fie pe placul francezilor. Pentru a promova tradiția producătorilor locali, vinificatorul a reușit să își creeze și o etichetă la sticle cu imaginea casei sale, iar pe verso una din poeziile pe care le compune în timpul liber.

„Vinurile moldovenești sunt după unele caracteristici mai bune decât cele cunoscute în întreaga lume, precum cele din Italia sau Franţa. Spun aceasta deoarece micro-zonele geografice pe care noi cultivăm strugurii sunt foarte reușite, avem și o climă prielnică, iar solurile ne permit să avem struguri de înaltă calitate. Cernoziomurile noastre, care conțin o mulțime de microelemente, sunt rare pe glob”, a spus pentru DW, Mihai Sava.

Seara se lasă peste satul Costești, iar gospodarii se pregătesc pentru o nouă zi de lucru. O nouă zi cu speranța într-un viitor mai bun. Mihai Sava are și el o dorință. Speră ca într-o bună zi să se întoarcă acasă copiii plecați peste hotare și cărora vrea să le lase ca moștenire tradiția de a produce vinuri bune.