Dosarele vestimentaţiei la români | România | DW | 30.05.2008
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Dosarele vestimentaţiei la români

Pentru cei mai mulţi, moda este domeniul suprafeţelor strălucitoare şi lipsite de profunzimi. Pusă însă sub lupa unui antropolog, moda ne poate aduce mai multe informaţii decât zeci de ore de psihanaliză.

default

Investim mult timp şi mulţi bani în verbul „a te îmbrăca” şi acest plus cantitativ indică clar importanţa acestui domeniu.

BURICE ÎN SPAŢIUL PUBLIC

Am stat de vorbă cu antropologul Alexandru Bălăşescu despre tipologiile vestimentare ale românilor. Cea mai întâlnită dintre ele, face deliciul bărbaţilor occidentali între două vârste, divorţaţi şi cu mitul femeii românce în ochi. Este moda aşa-numitei vestimentaţii-buric, purtată de acele cohorte de nimfe pe jumătate descoperite care stârnesc oprobiul pensionarilor puritani şi vintrele adolescenţilor libertini. Ce spune moda-buric despre femeile românce? Alexandru Bălăşescu vine cu lămuriri: „Nu spune despre femeile noastre atât de multe, cât spune despre modul în care spaţiul public este conceput la nivel social. Spaţiul public este un loc controversat şi foarte departe de a fi înţeles în România. Tinerii îl văd ca pe un podium de modă. Aici este problema: nediscernământul între anumite modele estetice care ţin de un anumit context, acela al podiumului de modă, şi contextul spaţiului public urban care este cu totul altceva”. Cât despre acuzele care asociază acest stil vestimentar cu moravurile uşoare: „ Moravurile nu evoluează aşa uşor ca îmbrăcămintea. Este acea greşeală de a judeca prea repede după aparenţe. Aparenţele vorbesc foarte mult dar nu aşa uşor”.

Bunul gust al tinerelor generaţii este sortit aşadar să rămână la statutul de vis imposibil? „ Pe mine m-a surprins plăcut că există din ce în ce mai mulţi adolescenţi care caută o estetică mai puţin afişată. Există o căutare a stilului specific bucureştean, ca să-i zic aşa. Bineînţeles fetele sunt cele mai îndrăzneţe în a experimenta. Se poartă foarte mult şalurile care vin din domeniul art-coulture, şi sesizez influenţe combinate londoneze şi pariziene”.

ORIENTALII MULTINAŢIONALELOR

Pe străzile oraşelor mari pot fi însă văzuţi din ce în ce mai des acei neo-yuppies mioritici a căror uniformă este costumul de multinaţională. „ Tinerii aspiraţionali din lumea afacerilor care din lipsa reperelor vizuale poartă nişte costume foarte proaste. Chiar dacă au marcă le poartă prost. Ţinuta este neadecvată. Faptul că nu stau drepţi, probabil că vine tot din educaţie. Pantalonii de la costum sunt prea largi, aproape orientali, şi parcă sunt alese costumele în aşa fel încât să nu urmărească linia corpului.”

INFANTILISM ŞI „GOOD OLD TIMES”

Desigur că imaginea omului de afaceri/interlop este bine-cunoscută. Ce se ascunde însă in spatele acestui gen vestimentar: „Foarte interesant este că ei poartă treninguri cu orice. Fetele roz, băieţii albastre. Acesta pare să fie un semn de infantilism, şi totodată o standardizare a gender-ului prin roz şi albastru, care vine din copilărie”.

La final nu uităm să vorbim despre: „ stilul contabilei din anii 80 care s-a păstrat perfect cu bluza de poliester şi cocul, ochelarii foarte stridenţi, pantofii de proastă calitate imitând...good old times, good old times. Este momentul de glorie şi profesională, şi biologică, şi socială. A urmat apoi pentru cei mai mulţi oameni din România un fel de cădere liberă”.

Vremurile în care pe străzile României hoinăreau aceleaşi paltoane gri şi costume albăstrii au trecut astăzi. Jeanşii rămân într-adevăr elementul unificator peste generaţii, dar fiecare dintre noi nu trebuie să uite că dimineaţa, odată cu haina zilei îmbrăcăm şi o carte de vizită mai greu de observat dar foarte amănunţită. Căci haina nu îl face pe om, dar spune despre el mai multe decât cel mai amănunţit CV.

  • Data 30.05.2008
  • Autoare/Autor Vlad Mixich
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink https://p.dw.com/p/E9K6
  • Data 30.05.2008
  • Autoare/Autor Vlad Mixich
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink https://p.dw.com/p/E9K6