Doi președinți americani pentru o Românie | România | DW | 04.11.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

România

Doi președinți americani pentru o Românie

Încheierea votului popular din Statele Unite nu a pus capăt disputei electorale pentru Casa Albă. În așteptarea rezultatelor, DW a încercat să schițeze ce ar însemna una sau alta dintre administrații pentru România.

Ultimii ani au așezat România pe harta intereselor strategice ale Statelor Unite. Evoluțiile regionale au fost din nou un aliat nesperat al Bucureștilor, pe principiul vechi de peste un secol enunțat de Petre P. Carp: „România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni”. Părerile specialiștilor spun că, indiferent cine se va instala la Casa Albă, angajamentele Statelor Unite vor rămâne în picioare. Mai mult, depinde de acum exclusiv de România ca parteneriatul strategic să fie cât mai eficient.

Beneficii pentru România

În esență, crede Mirela Iamandi-Stimus, analist politic și secretar la Comitetul de Coordonare a  Comunicării ONU, „aceste alegeri sunt un referendum cu tema Trump, mai degrabă decât o opțiune clasică între doi candidați cu ideologii opuse. Este bătălia dintre două lumi și două paradigme, cu consecințe extraordinare nu numai pentru SUA, dar și pentru arhitectura globală. E o confruntare în 3D, nu una liniară tradițională”. 

Este opțiunea dintre un viitor cu o anumită predictibilitate și unul imprevizibil. „Suntem comfortabili cu o reașezare planetară sau nu?”, se întreabă fostul jurnalist american de origine română, și completează: În relațiile internaționale, predictibilitatea este o variabilă esențială si tradițională. Numai că nimic nu este tradițional și obișnuit în anul 2020”.

Astfel, „scenariul Trump presupune un drum esențialmente solitar al Statelor Unite, cu reevaluarea alianțelor pe principii de tip tranzacție. Iar obiectivele strategice de construcție majoră în materie de politică externă sunt oarecum neclare la acest moment. Scenariul Biden presupune resuscitarea alianțelor transatlantice, inclusiv întărirea NATO, posibil cu beneficii strategice pentru România”. La fel, o administrație democrată ar însemna revenirea în Organizația Mondială  Sănătății și respectarea Tratatului de la Paris privind limitarea încălzirii globale - „în general, înseamnă reimplicarea în problemele globale și reafirmarea leadershipului american pe bază de valori și principii”, conchide Mirela Iamandi-Stimus.

Pârghii economice vs. principii politice

Despre principii vorbește și sociologul și analistul militar Claudiu Degeratu, când compară viitorul relațiilor româno-americane în cele două variante - o administrație republicană sau una democrată. „Partea democrată are alte exigențe, legate foarte mult de lupta anticorupție, de drepturile omului, de cât de activă e România în Alianța Nord-Atlantică. Nu mă aștept la modificări mari. Cumva, însă, parteneriatul strategic își va dezvolta conexiunile cu inițiativele aliate și multilaterale ale Statelor Unite, în NATO, ONU și alte sisteme”.

În scenariul unui al doilea mandat Trump vor exista o serie de dosare contondente cu Franța și Germania, piloni europeni, care vor face viața mai grea pentru România și Polonia, spune Degeratu. În cazul unei victorii a lui Biden, completează sociologul, „prioritatea principală va fi, dincolo de pandemie, rezolvarea dosarelor diplomatice complicate acumulate în timpul lui Trump - Iran, Coreea sau Rusia, inclusiv Uniunea Europeană. Iar în ce privește China, dacă Trump a căutat să folosească pârghii economice, tradițional republican, democrații ar putea miza mai mult pe instrumentele politice. Iar asta ar urma să afecteze relațiile cu Beijingul ale Bucureștilor, care încearcă să păstreze o poziție distantă”.

Și președintele României, Klaus Iohannis, a vorbit, marți seară, despre relațiile bilaterale Relevantă, a punctat șeful statului, este cooperarea politico-militară și de securitate în zona Mării Negre. Creșterea în continuare a prezenței militare americane în România este, din perspectiva președintelui de la Cotroceni, „o garanție de securitate în fața provocărilor din regiune”. Există și un recent angajament american în domeniul nuclear civil, iar oferta venită de la Washington pentru centrala de la Cernavodă a eliminat de pe piața românească a energiei pe cele chinezești, oricum neconcretizate. „Toate aceste rezultate vorbesc de la sine despre soliditatea relației România – Statele Unite ale Americii”, a mai spus șeful statului.

Autostrada și calea ferată care vor lega Marea Neagră de Marea Baltică sunt două dintre inițiativele recente propuse de administrația republicană de la Casa Albă în România - și care, consideră Claudiu Degeratu, vor rămâne de actualitate indiferent de cine va prelua portofoliul cu promisiuni și parteneriate la Washington. Aceasta pentru că obiectivul nu este neapărat unul românesc, ci regional și, deopotrivă, strategic. Totul ține de acum strict de modul în care se vor comporta autoritățile de la București, spune analistul militar: „Partea americană și-a făcut treaba, în sensul că a garantat finanțarea și furnizează partenerul comercial, adică promovează cele două proiecte printre firmele americane. Lucrul ăsta ar trebui foarte clar lămurit: e treaba României să dea calendarul și să accelereze lucrurile. Este o atitudine responsabilă a americanilor care, pur și simplu, ne ajută să rezolvăm niște întârzieri de vreo zece ani”.

Febra votului, printre românii americani

Am întrebat și români de dincolo de Ocean pentru ce au votat. „Știam că ceea ce vrea să facă Trump împotriva imigranților ilegali nu se va opri. Posibil ca într-un al doilea mandat va anula și loteria vizelor și va limita acordarea azilului politic și a vizelor de lucru”, explică Mircea, din Phoenix, Arizona. „America a fost formată din imigranți și sunt una din puterile țării. Dacă ne uităm la câte companii sunt înființate de migranți de prima generație, unele dintre ele au devenit companii globale, iar asta înseamnă locuri de muncă”.

Mircea are probleme și cu modul în care Trump a reacționat în fața dezastrelor - încă de la uraganul Maria din Puerto Rico, „când, practic, acel teritoriu american a fost lăsat de izbeliște”. La fel, adaugă Mircea, a acționat și în cazul pandemiei de Covid-19 - despre care Mirela Iamandi-Stimus spune că este factorul de demarcație între cele două baze electorale: democrații au luat criza sanitară în serios, republicanii nu. De altfel, s-a văzut și la orele primelor declarații, când tot stafful președintelui s-a afișat public fără măști de protecție sanitară. „Purtarea sau nepurtarea măștilor au avut valori simbolice de delimitare ideologică, adevărate declarații politice în campanie”, spune comunicatorul român stabilit în Florida.

Un al treilea motiv pentru Mircea este economia: „De ce să tai taxele când economia merge? Le tai când merge prost. Acum, în pandemie, ar fi fost bune tăierile. Dar Trump și-a irosit un glonț când nu era necesar”. Iar al patrulea motiv este „stilul lui abraziv-divizant de a conduce”. În fine, spune românul din Arizona, „prin statutul lui de miliardar, Trump era parte a elitei și a establishmentului politic. Cât despre înlocuirea swampului, nu a făcut decât să își aducă propria mlaștină. Ce altă administrație a avut un așa mare turnover de personal și un așa mare număr de oameni care au probleme cu legea?”

Iar Vasi Zorilă-Rusu, care trăiește în Seattle, a votat cu speranța ca America să devină „o țară normală din nou, fără circul politic constant din ultimii patru ani”. Spune despre Trump că „nici măcar nu a încercat să unească America, albii și minoritățile din culturi diferite, adică imigranții, sau oamenii din mediul rural cu cei din urban”. Președintelui în funcție, completează antreprenoarea de pe coasta Pacificului, „nu îi place să citească, nu este curios și impresia mea este că oricând cineva îi spune un adevăr incomod, îl dă afară din Cabinet. Este un demagog care a sesizat niște probleme reale, dar nu a adus nici o soluție, doar niște conflicte”.

Scenariul cel mai grav, se teme Vasi Zorilă, ar fi o repetare a situației Bush vs. Gore din 2000, când alegerile au fost atacate în tribunale și nu s-a ajuns la o soluție timp de șase săptămâni. „Mă tem să nu fie și mai rău anul acesta”.