1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Doi ani fără Saddam

Peter Philipp/ Maria Pascu30 decembrie 2008

Tribunalul special de la Bagdad l-a condamnat pe Saddam Hussein pentru masacrarea populaţiei şiite în anul 1982 şi pentru crime împotriva umanităţii. La 30 decembrie, fostul dictator a fost executat prin spânzurare

https://p.dw.com/p/GPFm
Saddam Hussein îîn faţa tribunalului special de la Bagdad
Saddam Hussein îîn faţa tribunalului special de la BagdadImagine: AP

„De condamnarea la moarte îmi pasă mai puţin decât de pantofii unui irakian. Nu mi-e teamă de execuţie”, a declarat Saddam în faţa tribunalului din Bagdad.

Într-un prim proces, judecătorii l-au găsit vinovat de uciderea a 143 de locuitori ai localităţii Dujail în 1982, iar într-un proces care ar fi trebuit să urmeze, Saddam era acuzat de urmărirea şi uciderea a peste 100.000 de kurzi în timpul campaniei „Anafal” de la sfârşitul anilor 80. Acest al doilea proces nu a mai avut însă loc, din cauza condamnării şi executării dictatorului în urma sentinţei din prima instanţă.

Preşedintele american George W. Bush, care a aflat doi ani mai târziu ce înseamnă pantofii irakieni, s-a arătat mulţumit de proces: „Procesul lui Saddam Hussein este o piatră de temelie pentru poporul irakian în eforturile depuse în vederea schimbării politice, de la domnia unui tiran la domnia legii. Pentru tânăra democraţie irakiană, procesul este o mare realizare.”

La puţin timp după execuţie, Saddam Hussein a fost înmormântat la Tikrit, alături de fii săi Udai şi Kuzai, în oraşul în care şi-a început cariera politică.

Saddam Hussein a crescut alături de un unchi, a cărei orientare naţionalistă şi admiraţie pentru nazişti l-au marcat decisiv pe viitorul dictator. Ca tânăr politician, Saddam nu s-a dat în lături de la crime pentru a se înfiinţa în fruntea statului, ucigând atât simpatizanţii comunismului din Tikrit cât şi concurenţii din propria tabără.

Drumul lui Saddam Hussein spre dictatură a fost pavat cu sute de cadavre ale comuniştilor, evreilor sau ofiţerilor care i s-au pus în cale. Nici măcar membrii familiei nu se puteau considera în siguranţă, Saddam trăind după deviza: „mai bine omorâm un nevinovat decât să lăsăm un vinovat să trăiască”.

Ca dictator, Saddam Hussein a dat dovadă de o încredere de sine fără margini, o calitate prin care a dus Irakul din ce în ce mai aproape de ruină: începând cu războiul împotriva Iranului şi continuând cu invazia în Kuwait în 1991 care s-a încheiat cu operaţiunea „Furtună în Deşert”. Invazia Statelor Unite în Irak în anul 2003 a pus capăt dictaturii lui Saddam Hussein, considerată a fi una din cele mai sângeroase din regiune.