Doi ani de război în Gaza: Ce a obținut Israelul?

Ziua de 7 octombrie 2023 s-a abătut cu sălbăticie asupra Israelului, aducând una dintre cele mai negre clipe din istoria acestei țări. Mai mulți luptători islamiști radicali ai Hamas și ai altor miliții teroriste din Gaza treceau atunci de fortificațiile de frontieră bine securizate, pătrundeau adânc în Israel, omorau peste 1200 de persoane și răpeau alte aproximativ 250 ca ostatici în Fâșia Gaza. Trauma acestui eveniment, parcă încă neverosimil, se resimte și astăzi în Israel. 

Au urmat și doi dintre cei mai negri ani din istoria palestinienilor, după ce, a doua zi după atac, guvernul israelian a decis să atace Fâșia Gaza. De atunci, potrivit Ministerului Sănătății din Gaza, condus de Hamas, peste 65.000 de persoane au fost ucise și peste 160.000 rănite. Însă este posibil ca numărul real al victimelor să fie chiar mai mare.

Potrivit ONU, peste 90% dintre locuințe sunt distruse sau avariate. În mare parte din Fâșia Gaza domnește o foamete acută, peste 1,9 milioane de persoane sunt refugiați interni într-o zonă care este doar puțin mai mare decât orașul Bremen din nordul Germaniei.

Obiectivele de război ale Israelului au fost atinse doar parțial

Sub emoția masacrului din 7 octombrie 2023, premierul israelian Benjamin Netanyahu a proclamat două obiective de război. Primul: eliberarea tuturor ostaticilor și distrugerea completă a Hamas. Doi ani mai târziu, în pofida tuturor eforturilor, niciunul dintre aceste obiective nu a fost atins în totalitate.

Dintre cei 251 de ostatici, doar 148 s-au întors până acum în viață în Israel, dintre care doar opt au fost eliberați de armata israeliană. Ceilalți 140 au fost eliberați de Hamas, în majoritatea cazurilor în schimbul unui număr mare de palestinieni închiși în Israel.

Între timp au fost returnate cadavrele mai multor ostatici care și-au pierdut viața. Totuși, potrivit informațiilor furnizate de guvernul israelian, 47 de ostatici se află încă în mâinile Hamas, dintre care doar aproximativ 20 dintre ei ar mai fi în viață.

În plus, Hamas continuă să existe. Deși în ultimii doi ani au fost uciși numeroși luptători ai grupării considerate organizație teroristă de Israel, UE și SUA, organizația de lobby evreo-americană J-Street relevă într-un raport publicat recent că numărul acestora se ridică la 23.000.

Fapt este și că armata israeliană a eliminat o serie de lideri, precum Ismail Hanija sau Jihia al-Sinwar. Însă, potrivit J-Street, grupul continuă să fie activ și s-a transformat dintr-o organizație paramilitară într-o trupă de gherilă descentralizată.

Dacă planul în 20 de puncte prezentat săptămâna trecută de președintele american Donald Trump pentru Gaza ar fi pus în aplicare, bilanțul războiului Israelului ar suferi din nou modificări, măcar pentru că documentul prevede eliberarea tuturor ostaticilor rămași în mâinile Hamas.

Planul mai prevede și dezarmarea Hamas, iar luptătorii care ”se angajează să coexiste pașnic” să beneficieze de amnistie. Acest pas ar echivala cu sfârșitul Hamas ca miliție armată. Cu toate acestea, nu este limpede în ce măsură ideologia sa poate fi eradicată în totalitate.

Dușmanii Israelului sunt slăbiți militar

Conflictul sângeros din ultimii doi ani nu s-a limitat însă la Gaza. Hezbollah, activ în Liban, și Houthi, în Yemen, s-au solidarizat cu Hamas imediat după începerea războiului din Gaza. Se presupune că toate aceste trei grupări sunt sprijinite financiar și militar de Iran.

Hezbollah a atacat Israelul de mai multe ori în cursul anilor 2024 și 2025, atacul Hamas din 7 octombrie 2023 alimentând conflictul. Miliția Houthi a lansat și ea, în mod repetat, rachete și drone asupra Israelului.

Israelul a luat măsuri împotriva tuturor acestor organizații, cu succes din punct de vedere militar. Liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, a fost ucis într-un atac aerian la Beirut, iar numeroși luptători au fost victime ale unui atac spectaculos cu pagere telecomandate. În combinație cu alte atacuri aeriene asupra sudului Libanului, Hezbollah a fost semnificativ slăbit.

Este de amintit și că, recent, forțele aeriene israeliene au lansat atacuri împotriva Iranului timp de mai multe zile, provocând pagube programului nuclear al acestei țări. În plus, faptul că liderul Hamas, Ismail Hanija, a fost ucis într-un atac aerian în centrul Teheranului, a reprezentat o umilință suplimentară pentru regimul de acolo.

La finele anului trecut, odată cu căderea longevivului Bashar al-Assad, care se afla la putere în Siria de mulți ani, Iranul a pierdut un alt aliat important în regiune. Adversarii Israelului din Iran, Siria, Liban și Gaza, uniți până atunci în așa-numita ”semilună șiită”, au fost astfel loviți puternic, iar supremația militară a Israelului în regiune este acum mai evidentă ca niciodată.

Acuzații de genocid și izolare în politica externă

Totuși, prețul politic al acestor succese strategice este destul de piperat. În special modul de desfășurare a războiului a stârnit critici viguroase la adresa guvernului israelian la nivel internațional.

În ultimii doi ani, argumentând că luptătorii Hamas se ascund în aceste unități, în total dispreț față de siguranța propriilor cetățeni, armata israeliană a bombardat spitale și școli în Gaza. Mii de femei și copii, precum și numeroși jurnaliști, salvatori și angajați ai organizațiilor umanitare și-au pierdut viața în atacuri. De nenumărate ori, ajutoarele umanitare destinate populației civile aflate în suferință au fost reținute, cu argumentul că acestea nu trebuie să ajungă în mâinile Hamas.

Toate aceste decizii au făcut ca Israelul să fie acuzat de genocid împotriva palestinienilor. Între timp, Comisia ONU pentru Drepturile Omului, cea mai mare asociație mondială de cercetători în domeniul genocidului, precum și unele organizații israeliene pentru drepturile omului, precum B'Tselem și Physicians for Human Rights, vorbesc deschis despre faptul că Israelul ar comite genocid în Gaza, o variantă pe care guvernul israelian o respinge cu vehemență.

De altfel, încă din decembrie 2023, Africa de Sud dădea în judecată Israelul la Curtea Internațională de Justiție (CIJ) pentru încălcarea convenției privind genocidul. În noiembrie 2024, Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare împotriva lui Benjamin Netanyahu și a fostului ministru al apărării Joav Galant pentru crime împotriva umanității. Ambele proceduri au fost criticate aspru de Israel și susținătorii săi. Ungaria, de pildă, a anunțat chiar că intenționează să părăsească CIJ.

Recunoașterea Palestinei și amenințarea sancțiunilor UE

Situația din ce în ce mai disperată a populației civile palestiniene din Gaza a stimulat însă recunoașterea Palestinei ca stat independent. Dacă la 7 octombrie 2023, statul palestinian era recunoscut de 137 de state din întreaga lume, doi ani mai târziu numărul acestora a crescut cu 20. Printre acestea se numără țări importante precum Franța, Marea Britanie, Spania, Australia sau Canada.

Toate aceste țări doresc să își exprime astfel susținerea față de soluția celor două state în Orientul Mijlociu, în răspăr cu premierul israelian Benjamin Netanyahu, care a respins deja în mod categoric această idee. El condamnă recunoașterea ca fiind o presupusă ”recompensă” pentru terorismul Hamas. Toate statele care au recunoscut Palestina au exclus însă posibilitatea ca Hamas să joace un rol în organizarea Palestinei.

În reacție la continuarea războiului din Gaza, numeroase țări și-au suspendat exporturile de arme către Israel. Mai multe state, între care Columbia, Africa de Sud sau Malaezia, au impus sancțiuni împotriva Israelului.

La rândul ei, UE discută de mult timp impunerea de sancțiuni economice asupra țării, în condițiile în care un număr în creștere de state membre se pronunță în favoarea suspendării acordului de asociere al UE cu Israelul, a restricționării călătoriilor fără viză pentru cetățenii israelieni sau a blocării importurilor din coloniile din Cisiordania. Germania și alte câteva state membre ale UE refuză însă până în prezent să ia aceste măsuri.

O țară divizată în interior

Nu în ultimul rând, în Israel opiniile cu privire la modul în care țara ar trebui să procedeze în Gaza sunt foarte divergente. În special miniștrii de extremă dreapta Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich doresc să continue acțiunile militare dure împotriva Hamas. Ambii sunt atrași de ideea anexării Cisiordaniei de către Israel, ceea ce ar duce la eșecul definitiv al soluției celor două state.

Pe de altă parte, alte grupuri din populația Israelului insistă de luni de zile pentru încetarea luptelor, mai ales rudele ostaticilor și susținătorii acestora. Oamenii aceștia demonstrează în fiecare săptămână pentru o soluție negociată și spun că se simt abandonați de guvernul lor.

Alte grupuri au protestat în repetate rânduri împotriva războiului - fie că vorbim despre arabi israelieni, veterani ai armatei, ori despre rude ale celor care fac serviciul militar. Potrivit unui sondaj din iulie 2025, peste 70% dintre israelieni sunt în favoarea unui armistițiu. Cu toate acestea, societatea este profund divizată, iar taberele susținătorilor și oponenților acțiunii militare din Gaza s-au confruntat în ultima perioadă cu o ostilitate din ce în ce mai mare.

O rază de speranță este planul Trump

Săptămâna trecută, planul lui Donald Trump pentru Gaza aducea în sfârșit o nouă dinamică în conflict. Însă încă nu este clar dacă acesta va fi pus în aplicare.

În cazul în care inițiativa președintelui american chiar ar reuși să facă armele să tacă definitiv după 24 de luni de război în Gaza, rănile provocate pe 7 octombrie 2023 și în cei doi ani care au urmat de ambele părți vor rămâne, foarte posibil pentru ani și decenii de acum înainte.