Dispariţia fluturilor
Frumos coloraţi şi inofensivi, fluturii sunt una dintre cele mai delicate creaţii ale naturii. Ca atare, cu atât mai tristă vestea că aceste vietăţi se împuţinează pe zi ce trece.
Spiriduşul fragil
În Germania fluturii încep să dispară. Conform Fundaţiei germane pentru conservarea faunei sălbatice, acum 30 de ani numărul speciilor existente era dublu comparativ cu cel din ziua de azi. Dacă numărul fluturilor de noapte s-a redus la jumătate în trei decenii, cel al fluturilor diurni a scăzut cu 70%. În imagine: Colias hyale, desemnat fluturele anului 2017.
Nectar dulce
Fluturii iubesc nectarul. Cu cât mai multă şi mai variată flora, cu atât mai bine pentru ei! Numai că, în Germania, varietatea dispare. Mai ales regiunile dominate de monoculturi nu le mai oferă fluturilor şansa de a-şi procura hrana de care au nevoie.
Porumbul e de vină
De vină ar fi porumbul, mai bine spus culturile uriaşe de porumb din Germania. În 2016 era cultivată o suprafaţă de trei ori mai mare comparativ cu cea din anii 80 mai ales ca plantă furajeră şi, din ce în ce mai des, ca materie pentru instalaţiile de biogaz. În consecinţă, culturile sunt tratate chimic fără milă! Pe aceste culturi cresc plante care nu sunt deloc pe gustul fluturilor.
Fluturilor nu le plac chimicalele
De asemenea şi pesticidele distrug diversitatea. În monoculturi, ierburile sălbatice, arbuştii sau florile n-au nicio şansă de supravieţuire. Inclusiv coada rândunicii sau coada de sabie (Iphiclides podalirius) a dispărut din multe regiuni ale Germaniei.
Distrugerea insectelor
Pesticidele nu distrug numai fluturii. Conform cercetătorilor, în prezent există cu până la 80% mai puţine insecte comparativ cu acum trei decenii. Albinele, bondarii, viespile, libelulele, gândăceii şi fluturii - toţi luptă pentru supravieţuire în faţa exploatărilor agricole şi a substanţelor chimice.
Insectele şi păsările
Această fotografie arată că dispariţia insectelor şi a fluturilor din cauza culturilor masive reprezintă numai o parte din drama micilor vietăţi. Multe animale, ca păsările din anumite specii sau şoarecii de câmp, se hrănesc cu insecte. Supranumită şi spaima albinelor, prigoria (Merops apiaster, în fotografie) se hrăneşte mai ales cu bondari, albine, viespi, cicade sau gândaci.
Prea puţină hrană
Conform unui recent studiu, şi numărul păsărilor se reduce. De exemplu, între 1990 şi 2013, coloniile de ciovică din Germania s-au micşorat cu 80%. Mărăcinarul (Saxicola rubetra, în fotografie) s-a redus cu 63%, iar anumite exemplare din familia Scolopacidae s-au redus cu 61%. Principalul motiv: dispariţia multor insecte care serveau ca hrană.
Oraşul e speranţa?
Interesant este faptul că fluturii dispar mai ales din zonele rurale. În centrele urbane trăiesc mai multe specii şi mai multe exemplare ca la ţară. Cu precădere în parcuri, în cimitire şi chiar şi-n centrele oraşelor există o diversitate mai mare de plante, de care fluturii au nevoie pentru a supravieţui. Iar plantele de la oraş nu prea sunt tratate cu substanţe chimice.